Jurnalul din Benin, Africa – Vladimir Pustan şi Cristi Galea

Drumul și aterizarea, luni (08.03.2010)

Singurul lucru care nu îmi place la călătoria asta (cel puțin așa cred acum) este drumul. 12 ore pe drum cu tot cu mersul la aeroport, oboseală acumulată, 8 ore de stat pe scaun, controalele din aeroport, teamă că se pot pierde bagajele. Îmi displac la maxim. Dar întotdeauna după ce au trecut toate, am uitat tot, la fel cum se uită durerile nașterii când femeia își ține noul născut în brațe (așa cred și asta… nu garantez!). De data asta drumul nu a fost deloc plictisitor: chiar am reușit să dorm în reprize bunicele, plus când am fost treaz, prezența lui Vladimir garantează un timp extraordinar. Cu siguranță sunt (cel mai) binecuvântat. Am ajuns cu bine la Tony, bagajele nu s-au pierdut, de controlat nu a controlat nimeni, în schimb am fost lovit crunt de altceva: căldura de care uitasem. Va trebui să mă obișnuiesc cu asta, o voi simți mult timp.

09.03.2010 – prima zi (marți)

Prima noapte a fost dezastruoasă. Copiii lui Tony ne-au spus că avem oportunitatea să dormim în camera cea mai răcoroasă din casă. Mi-e greu să îmi imaginez cum o fi în celelalte. Acum am venit în perioada cea mai călduroasă din an. Avem un ventilator în cameră, a mers toată noaptea… aproape fără efect. Această primă zi a fost una de acomodare. Aproape nici nu am ieșit din casă, am fost doar la noul birou. Data trecută când am fost aici, casa în care stăteam era și birou pentru membrii misiunii și loc de primire pentru localnicii care doreau bani, vindecare, rugăciune. A fost un dezastru, familia aceasta nu avea nici un fel de viață privată. Cred că copiii erau traumatizați. Între timp toate aceste lucruri s-au mutat într-o căsuță închiriată mai în josul străzii. E mult mai bine așa. Tony a amenajat acolo 3 încăperi de birouri și vreo 3 camere cu pături pentru studenții care vin la școala biblică. De data asta mi-am adus camera de luat vederi, așa că am profitat de ocazie și l-am înregistrat pe Tony. A fost interesant să ascult de unde și cum a pornit toată misiunea aceasta, planurile de viitor, viziunea. Am văzut un om foarte matur spiritual, cum rar sunt. Sunt convins că Isus va face lucrări mari aici. Cel mai mult m-a bucurat faptul că se întrevede o relație strânsă între Cireșarii și Glean Ministries. Azi am plănuit ce vom face în aceste zile cât vom sta aici. Din păcate Vladimir, din cauza timpului destul de scurt pe care-l va petrece aici, nu va participa la foarte multe lucruri, dar sunt convins că e suficient de mult cât să se îndrăgostească de Africa. Mâine vom merge să vedem proiectele începute și locația unde se dorește a fi construcția misiunii, orașul Ze. Tot mâine vom mai merge să vedem un caz extrem de deosebit despre o femeie și un bărbat.

Ziua a trecut repede, spre bucuria noastră a plouat toată noaptea, am înțeles că odată cu acest sezon extrem de călduros, vine și sezoul ploios. Avantajul este că nu va mai fi chiar așa de cald, în schimb dezavantajul este că ploile aduc țânțarii purtători de malarie. Domnu-i bun și bine-o fi. Nu pot să nu amintesc din nou de timpul petrecut cu Vladimir. Toată ziua cu el, serile în care nu putem adormi, sunt foarte benefice pentru mine. Vreau să învăț cât mai multe, e un izvor nesecat, și dacă mă rog ceva, rugăciunea ce o fac este asta “Doamne, ajută-mă să țin cât mai multe lucruri minte din ceea ce vorbim. Pune-le Tu undeva acolo adânc în mintea mea, și scoate-le tot Tu afară, la momentul potrivit, atunci când voi avea nevoie de ele…”

10.03.2010 – la Ze (miercuri)

M-am trezit entuziasmat azi. Poate mai mult pentru Vladimir. Abia azi va putea să vadă adevărata Africă, deoarece azi vom fi plecați toată ziua prin țară. Sunt bucuros că-mi voi readuce aminte și eu cum e aici. Azi vom merge în 3 locuri: într-un sat unde Tony a plantat o biserică, aici vom vizita un frate și o soră, ambii demonizați; la terenul unde s-a început construcția pentru institutul vocațional (voi explica mai târziu ce înseamnă asta); la locația unde se va construi cartierul general al misiunii din Benin.

În 2008 când am fost aici am participat la plantarea primelor 2 biserici de aici. În ziua de azi în total sunt 5 la număr, biserici mature cu mulți membri. Datorită unui membru dintr-o astfel de biserică Tony a aflat despre acest caz. A fost o familie bogată, compusă din 4 frați. La un moment dat au murit părinții lor, acest lucru provocând cel mai mare dezastru pentru tinerii rămăși fără părinți. E ciudat, aceste lucruri se întâmplă des aici: atunci când mor părinții, începe războiul averilor. Acești tineri, deja mari, la moartea părinților lor, au fost blestemați de cineva pentru ca ei să moară, astfel averea lor să rămână celor ce au pus blestem peste ei. Fiica aceasta, în jurul vârstei de 26-27 de ani, avea o afacere mare, aproximativ 25 de angajate, mașini de cusut, poate cea mai bogată din regiune. Astăzi stă dezbrăcată, într-o camera de 2m x 1m, nu se mai poate ridica, tremură tot timpul, are 30 de kilograme, mănâncă ce-i dă vecinii, dacă îi dau ceva, iar mintea ei este aproape limpede. Fratele ei la fel, stă întins pe jos, nu se poate ridica, borborosește lucruri neînțelese, mintea în schimb, limpede. Al doilea frate deja a murit, iar al treilea a plecat în altă țară, hotărât să lase toată averea celor ce i-au blestemat. Toate aceste lucruri au venit peste ei în decurs de o săptămâna, imediat după moartea părinților.

Mi-am adus aminte de îndrăciții din Gadara. E exact la fel. Posibil aceeași legiune, și în ei. Planurile lui Tony sunt mari, înainte de toate trebuie amenajată casa unde să locuiască aceștia doi, după ce vor fi exorcizați. Trebuiesc pregătite lucrurile, deoarece aceștia după ce vor fi eliberați nici măcar nu vor putea sta în picioare de slabi ce sunt, atrofiati fiind. Plus, exorcizarea nu se va face în stradă, din cauza că se vor strânge extrem de mulți oameni, problemă nu fiind curioșii, ci vrăjitorii care vor fi întărâtați, atacurile în momentul exorcizării venind nu numai de la demonii din aceștia doi, ci și din partea vrăjitorilor. Trebuiesc pregătiri speciale pentru asta, aici e vorba despre demoni mulți, care probabil ies afară numai cu post mult și rugăciune multă. Am aflat azi că toate vrăjitoriile voodoo din Haiti, Brazilia, America, se trag de aici, din Benin. E țara cu cea mai mare putere demonică din lume. Aici e iadul, după cum spunea Tony. Rolul nostru în cazul de față, pe termen scurt, este să adunăm fonduri pentru a reface casa acestor doi. Am plecat mai departe cu un gust amar și cu lacrimi în ochi. Abia aștept să mă întorc data viitoare și să-i pot îmbrățișa pe acești doi tineri, aproape de aceeași vârstă cu mine. Cu ce sunt eu mai bun decât ei?

Următoare oprire este în satul unde Tony va construi institutul vocațional. Aici tot satul s-a întors la Isus, acum este o biserică mare. Întoarcerea lor s-a produs în urma operației pe care Tony a suportat-o pentru acea fetiță care avea o tumoră imensă pe față. Fetița este în regulă azi și Dumnezeu a lucrat prin această oportunitate. În biserica asta vom merge zilele următoare pentru a predica. Eu îl voi traduce pe Vladimir din românește în engleză, iar Tatiana din engleză în limba lor nativă. Institutul vocațional este locul unde oamenii vor învăța să producă mâncare, să învețe să lucreze ceva. E vorba de 2 proiecte din punctul ăsta de vedere: creșterea puilor, de la incubare până la maturitate, și producerea uleiului din alune de pământ. Deja o parte din incubatoare sunt finalizate, mai rămâne ca să putem aduce cumva aici mașinile de ulei din Timișoara. Containerul așteaptă de vreo 2 ani să plece din România și sunt numai piedici din punctul acesta de vedere.

A treia oprire am făcut-o în Ze, un oraș mare în care a fost făcută o misiune medicală în urmă cu 3 ani. Această misiune a deschis ușile aici pentru Tony, având intrare ușoară și facilă și la primar. În acest mod primăria a donat un teren de 5 ha (pentru început doar pe 1.6 sunt făcute actele, urmând ca atunci când se va începe lucrările aici să se facă actele și pe restul de 3.4 ha) pentru construcția misiunii. Aici va fi școala biblică (nevoia de lideri pregătiți se dovedește a fi cea mai mare în momentul de față, Tony spunea că ar fi putut avea 50 de biserici acum, singura problemă rămâne aceeași: cine să le păstorească?), un loc de cazare pentru misionari, un campus cu o școală pentru copii, spital, școală pentru medici, un proiect amplu. Locația este cu siguranță dată de Dumnezeu, este exact ceea ce misiunea avea nevoie: un loc mare în centrul Benin-ului. Misiunea aceasta se îndreaptă mai mult spre interiorul țării, nu neapărat spre orașele mari.

Obosiți, plini de praf și bătuți de soare, am ajuns spre seară acasă. Între timp am aflat o veste proastă: copilul nou născut al unul păstor ce l-am întâlnit ieri, a murit la o zi după naștere. Cu ocazia asta am aflat o statistica tulburătoare: fiecare al șaselea copil care se naște aici, moare. Nepăsarea doctorilor este uluitoare: acest copil a stat în burta mamei 3 zile după ce lichidul amniotic s-a scurs, deși aici tot ce înseamnă spitalizare se plătește. În seara aceasta am fost la spital și dacă am învățat ceva de la Tony azi atunci aceasta a fost dragostea lui pentru oamenii lui. E hotărât să se facă dreptate în ceea ce privește această nepăsare.

11.03.2010 – prima evanghelizare (joi)

Am știut de dimineață că după-masă vom pleca la Dejeregbe. De dimineață, Benin-ul ne-a întâmpinat cu deosebită căldură. M-am bucurat mult că azi am apucat să merg la internet, am vorbit cu familia, colegii și cu Alina de la Beius. Alina mi-a spus că dacă nu voi avea grijă de Vladimir să nu pățească nimic, voi avea probleme mari. Sunt nevoit să-i port de grijă. Ziua a trecut repede, sunt foarte bucuros că diminețile avem timp să ne odihnim, atât eu cât și Vladimir.

Pe la 4 după-masă am plecat înghesuiți 11 oameni într-un microbus mic spre Djeregbe. E orașul în care am făcut prima evanghelizare când am fost data trecută în Benin. Am fost bucuros să revăd locurile unde am plantat prima biserică de aici. Am fost plăcut surprins să văd că e o biserică sănătoasă, cu 54 de membri. M-am simțit ca fiind parte a întoarcerii acestor oameni la Isus. Pe de altă parte, mi-am adus aminte de cea mai mare încercare care am trăit-o în legătură cu Benin-ul. Data trecută când am ajuns acasă în România din Benin, timp de 3 zile am fost distrus. Nu am dormit 2 sau 3 nopți din cauza fricii. A fost de nedescris ce am simțit, eram atacat de demoni, știam sigur asta, îi simțeam deasupra mea, stând culcat în pat. Pur și simplu eram paralizat de frică, credeam că voi muri. Au trecut așa câteva zile, și ne mai rezistând, l-am sunat pe Tony: mi-a spus să iau legătură cu Nicoleta, o altă misionară care fusese în Benin, și care locuia în Timișoara. Am fost dus la Timișoara și acolo într-o parcare, Nicoleta împreună cu un bărbat din Agape, s-au rugat pentru mine. Într-o clipă acel duh de frică a dispărut, și bărbatul a avut un cuvânt pentru mine. Acesta a fost cuvântul: “când ai fost în Benin, la o evanghelizare undeva, cineva te-a blestemat și a făcut vrăjitorii peste tine”. În acel moment mi-am adus aminte că în acest oraș, Djeregbe, într-o seară, a venit la noi un om care mi-a spus că a făcut vrăji peste mine, și că el este cel mai tare vrăjitor de acolo. Atunci l-am ignorat complet, crezând că “de mine nu se poate atinge, eu sunt al lui Isus”. E adevărat, eu sunt al lui Isus, dar dacă diavolul are putere sau nu peste noi, depinde de cât de mult este Cristos în noi, cât de mare este partea pe care El o ocupă în viețile noastre. Emoția mea a fost că mă întorc în același oraș, același loc, unde acel vrăjitor mi-a făcut mult rău.

A fost o seară extraordinară în care ne-am uitat cca 30 minute la documentarul Transformări (partea în care este arătată un oraș transformat în Kenya), după care Vladimir a predicat în română, eu am tradus în engleză, iar Cojo m-a tradus pe mine în limba locală. La sfârșit s-a făcut chemare pentru predare și vindecare, au ieșit toți cei cca 100 de oameni în față și ne-am rugat pentru ei.

Surpriza am aflat-o după terminare. Între cei 100 de oameni, a fost și cel mai mare vrăjitor din sat… venise să încurce iar lucrurile. La sfârșit s-a predat și el și ne-am rugat pentru el. Vom mai avea încă o seară de evanghelizare în Djeregbe și abia aștept să văd ce e cu el.

12.03.2010 – a doua evanghelizare (vineri)

Recunosc că în dimineața asta am cam lenevit în pat. Mi-au prins bine și câteva ore de relaxare. Ziua a trecut repede și la ora 4 după-masă am plecat din nou spre Djeregbe. Am fost curios ce va fi azi. Am continuat să ne uităm la Transformări, după care Vladimir a predicat din nou. E un chin pentru el să trebuiască să predice simplu. Pentru mine a fost ușor cu tradusul. S-a făcut chemare în față din nou, oamenii au venit și ne-am rugat pentru ei, m-a frapat dorința lor de a pune mâinile peste ei, pur și simplu trăgeau mâinile noastre pe capetele lor, ale prietenilor lor. Există culturi în care punerea mâinilor este dorită, importantă, fără ca oamenii să știe că acest lucru pleacă din Biblie.

Mi-am adus aminte de Berandette, femeia care este cu noi în misiune. Ne-am împrietenit cu ea, ea fiind o fire foarte deschisă. Am aflat istoria ei, tristă, plină de durere și respingere. La vârsta de 4 ani a fost vândută de părinții ei în altă țară, ca și sclavă. Povestea acestor fete în general este la fel. Sunt vândute ca roabe pentru familii înstărite. În aceste familii ele sunt văzute ca niște obiecte, animale. În general la vârsta adolescenței toate sunt violate și abuzate de stăpânii lor, fără ca cineva să poată să intervină în vre-un fel. La un moment dat reușesc să plece, se reîntorc în familiile lor, în țara lor, iar aici tot ce întâlnesc este o respingere acută din partea tuturor. Pentru Bernadette lucrurile au fost așa. Toată viață ei a fost doar un obiect, a crescut de mică fără nici un fel de dragoste. Faptul că ea este prețuită acum, faptul că noi am tratat-o ca și prietenă, pentru ea acest lucru înseamnă o mare realizare, o restaurare vindecătoare. Țara aceasta este plină de multe Bernadett-e.

Tony spunea un lucru interesant la un moment dat. Dacă această țară se va întoarce la Cristos, această binecuvântare se va simți peste lumea întreagă pentru că de aici se împrăștie în toată lumea blestemul. Dacă oamenii de aici îl vor accepta pe Isus ca Mântuitor, blestemul acela va muri odată cu firea lor veche.

Vladimir Pustan și Cristi Galea,

sursa: FlacaraInchinarii.ro