Şi tată şi mamă…
Când ne gândim la decizia de a avea un copil, cei mai mulţi dintre noi avem imaginea unei familii cu doi părinţi. Cu toate acestea, pentru multe persoane realitatea pare a fi alta, şi anume, aceea a părintelui singur. În general, părinţii singuri sunt aceia care îşi cresc copiii independent, fără ajutorul celuilalt părinte. Indiferent dacă părintele singur este mama sau tata, motivele pentru absenţa celuilalt sunt diverse: deces, divorţ, adopţie, cupluri necăsătorite şi care nu locuiesc împreună, părinte plecat din ţară…Faptul că cei mai mulţi părinţi singuri sunt femei şi faptul că din ce în ce mai mulţi copii sunt nevoiţi să se dezvolte fără imaginea parentală a unuia dintre părinţi, sunt situaţii foarte comune în societatea românească.
La redacţie a sosit de curând o scrisoare de la Cătălin Lucică Curtaşu din Italia. O scrisoare tristă, dar plină de speranţe şi vise… Originar din Târgovişte, Cătălin Lucică Curtaşu este unul dintre miile de români care îşi creşte copilul singur. Un caz comun ar spune mulţi dintre voi, dar Cătălin Lucică Curtaşu este un tată special, un părinte cu rol şi de mamă şi de tată pentru fetiţa sa de numai 11 ani, Denisa-Andreea
Cu toate că este divorţat şi are un handicap locomotor, Cătălin Lucică Curtaşu a primit custodia fetiţei. Denisa-Andreea este un copil talentat, un copil care i-a adus părintelui său multe bucurii. A studiat trei ani la rând pianul la liceul Bălaşa Doamna din Târgovişte, obţinând rezultate maxime, iar după absolvirea unui curs de specialitate susţinut cu un maestru italian, Denisa-Andreea a primit invitaţia de a studia pianul în Italia, în cadrul Conservatorul de muzică din oraşul Potenza.
Strigăt de disperare…
În vara anului 2009 aceasta a susţinut un examen de admitere în cadrul Conservatorului italian, în urma căruia Denisa-Andreea a fost admisă cu notă maximă, fiind prima pe lista celor 10 locuri pentru care au concurat nu mai puţini de 56 de candidaţi italieni. Pentru binele şi viitorul fetiţei, Cătălin Lucică Curtaşu a hotărât să renunţe la ce avea prin România şi să plece în Italia împreună cu părinţii săi pensionari, cu speranţa că toţi trei vor reuşi să o ajute pe Denisa-Andreea să urmeze studiile la Conservatorul din Potenza.
Dar după un an şi jumătate, pensiile părinţilor şi ajutorul special pentru persoană cu handicap de 200 de euro al lui Cătălin, însumând astfel aproximativ 600 de euro, au devenit insuficienţi pentru a acoperii studiile de specialitate ale fetiţei, chiria, cheltuielile de întreţinere şi multe altele…
Deşi a apelat la diverse organizaţii de specialitate din România pentru sprijin, la guvern, Cătălin Lucică Curtaşu nu a primit decât câteva promisiuni deşarte şi multă ignoranţă, iar în momentul de faţă familia este în imposibilitatea de-a o mai ajuta pe Denisa-Andreea să-şi continuie studiile, să achite chiria, intreţinerea…, acumulând şi o datorie de 800 de euro la chirie şi fiind la un pas de a fi evacuaţi în stradă…
Un tată disperat, bunici speriaţi, un copil cu talent de excepţie, într-o ţară care se numeşte Italia şi unde Primăria din Potenza, în urma unei anchete sociale a decis să-i ajute să obţină drepturi legale de şedere, ajutor social şi asistenţă medicală gratuită. Dar pentru a obţine o locuinţă, cu contract legal de închiriere, un statut legal de şedere, trebuie să-şi achite mai întâi şi de toate, datoriile…
În acest sens, Cătălin Lucică Curtaşu face un apel la toţi românii de bine, să întindem o mână de ajutor acestei familii să obţină drepturile legale de şedere în Italia. Acolo unde Denisa-Andreea, acest copil talentat, a fost apreciat la adevărata sa valoare şi unde trebuie să-şi continue studiile cu orice preţ, pentru a nu se pierde în lumea ignoranţei.
1 euro, 1 dolar pentru talent…
Cu gândul la Denisa-Andreea, îmi amintesc şi sunt convinsă că şi mulţi dintre voi, de Costel Busuioc al cărui talent muzical nu a fost luat în seamă în România nici de către instituţiile de specialitate dar nici de către cei în măsură a o face. I-au trebuit ani şi ani lui Costel Busuioc să fie descoperit. Şi desigur că nu în România ci, în Spania…
Pentru că în România, oamenii de calitate sunt marginalizaţi, pentru că oamenii cu educaţie şi cultură nu mai au nici un fel de valoare. Cei care sunt mediatizaţi, cei care reprezintă culturaromânescă sunt cei care reprezintă acel curent aflat la mare vogă în România… O adevărată epidemie pentru poporul român.
Astfel de producţii înseamnă subcultură, astfel de producţii aduc prejudicii morale celor care ascultă un astfel de gen de muzică. În momentul în care ajungem să ascultăm astfel de creaţii, ar trebui să ne trezim şi să ne întrebăm de ce există aşa ceva, când noi ştim foarte bine cu toţii că treburile alese sunt create de oameni aleşi, de valoare… Noi trebuie să descoperim în jurul nostru, doar frumuseţea, calitatea în toate domeniile şi în mod special calitatea producţiilor muzicale. Pentru că, muzica este aceea care ne hraneşte sufletul, ne înalţă, ne face mai buni, mai „curaţi în cuget şi-n simţiri”… Pentru că dimensiunile unui suflet se măsoară după puterea de percepere a frumuseţii, a valorii reale. Ori în momentul în care o astfel de creaţie, dacă se poate numi creaţie, ajunge să-ţi bucure sufletul, ce mai urmează? Probabil sfârşitul!
Acestea sunt motivele pentru care vă invit pe toţi să analizaţi drama acestui copil de 11 ani şi poate reuşim împreună să-i aducem un strop de bucurie în această primăvară.
Cătălin-Lucică Curtaşu
