Bună ziua pastore! Tu nu mă cunoşti, eu sunt, unul din cei mai săraci membri din adunarea ta… Eu plec înainte ca să se termine predica, pentru ca să nu rămân stingherit în colţul holului cu fraţii şi surorile fericiţi. Plec ca să nu plâng de singurătate văzând zâmbetele fericite a celor care s-au găsit unul pe altul în această nor de enoriaşi.
Eu nu sunt retras, nici mândru. . . Eu nu mă ascund, eu pur şi simplu nu mă văd sub haina mea neagră şi zdrenţuită. Eu nu miros plăcut, eu ştiu aceasta. Nu am cu ce plăti factura pentru apă… şi apa mi-a fost deconectată. Eu nu judec pe nimeni, eu chiar nici nu mă gândesc la aceasta… Doar de aş vorbi cu tine pastore. Ţi-aş povesti, cât de scumpe îmi sunt cuvintele pe care tu le spui, despre prietenie, despre frăţietate, despre credincioşia pentru Dumnezeu şi adunare… Şi cât de singur mă simt în adunare… Doar dacă m-aş atinge de tine… Să îţi strâng mâna… Poate tu chiar o să mă mustri pentru tristeţe şi chipul îndurerat… Şi vei spune, bucură-te, este scris… Şi iară-şi zic bucuraţivă…
Dar tu nu mie îmi zâmbeşti… Şi nu râzi cu mine… Mustri şi ceri socoteală, de altfel, tot nu de la mine…
Recent a fost picnic… Dar eu nu am putut ajunge la locul întâlnirii… Da şi ce aş fi putut eu lua cu mine, la această întâlnire cu oameni sătui… Doar stomacul meu plat, lipit de spinare şi o dorinţa permanentă de a fi una cu fraţii şi surorile mele… Un duh, o inimă…
Eu înţeleg, pastore, tu ai multe responsabilităţi, o adunare mare de oameni, sufletele cărora tu le conduci spre vecinicie… La înţelegerea lui Dumnezeu, la înâlnirea înfiorătoare şi cu tremur cu El! Am sunat la oficiul tău, de la telefon public… Am cerut întâlnire cu tine, iubit frate pastor…
Dar mi s-a spus că eşti foarte ocupat… Şi mi-au cerut numărul meu de telefon pentru ca să mă sune, şi chiar a scris numele şi prenumele meu… Dar… Telefonul meu de mult e deconectat… Eu am rugat, se poate eu o să sun din nou, doar spune-ţi când… Le celălalt capăt al firului s-a auzit, nu ştiu… sunaţi…
Încercările mele de a vorbi cu fraţii sau surorile, la fel nu au fost prea reuşite… Eu miros urât… Şi chiar încep să arăt ca un vagabond… Dar nu sunt un vagabond, eu am o adresă!!! Eu mai am un apartament… Deşi mai degrabă poate fi numit, patru pereţi, în sensul direct al cuvântului.
Oooo… Isus ştie ce zeciuială mare mi-aş dori să dau… Eu plâng încet în ungherul meu din spatele sălii, când se face chemarea la strângerea de bună voie… Doar întotdeauna în această chemare se vorbeşte şi despre zeciuială, dar eu nu am din ce o da…
O dată am auzit despre văduva săracă care a adus tot ce avea… Şi eu, din toată inima, cu bucurie… Am dat tot ce am avut… Şi… Am plecat acasă pe jos… Apoi m-am îmbolnăvit… În pantofi mi-a intrat apă… Mi s-au udat picioarele şi am răcit… Şi am lipsit două duminici la rând… Mă simţeam rănit… Singur… Febra nu mă încălzea, dimpotrivă mă impunea să lupt în slăbiciune de frig…
În accesele de tuse mi-am amintit de Pavel… Mă luptam în închisoarea trupului meu… Când mintea mi s-a întunecat… A venit El, Isus… M-a luat de mână şi tăcea… Mă încălzea cu ochii Lui, ochii plini de dragostea Lui nemărginită şi aşa şi neînţeleasă de oameni… El tăcea… Dar de la tăcerea Lui îmi dădea uşurare… Şi eu zburam, am fost eliberat… Şi-am aşteptat… Am aşteptat ceea ce oamenii de obicei nu aşteaptă… În apartamentul meu rece, gol şi înfundat în tăcere…
Când boala m-a părăsit…. A venit durerea… Mi-am mărturisit păcatul şi m-am pocăit, m-am pocăit de o mie de ori… Căutam în mintea mea… Pentru ce?! De ce?!… Şi nu găseam… Hohoteam de plâns, dar nu tare, încet… Puterile mă părăseau…
Apoi a venit El, Isus… Camera s-a luminat… El s-a apropiat şi a spus în şoaptă…
– “Nu aştepta! Nimeni nu va veni!”
– “Pentru ce?! Doamne! De ce?”
– “Pentru că Eu te iubesc foarte mult!”
Un pic mai mult decât pe toţi ceilalţi… Dar nu te mândri, nu te teme… Şi pocăieşte-te… Acum dar… “Şi iată… Eu mă pocăiesc, pentru că am căutat întâlnirea cu tine pastore. Mă pocăiesc pentru că, câteodată privind fraţii şi surorile, am uitat de Tine, scumpule Isus… Mă pocăiesc pentru că am căutat dragoste, mă pocăiesc pentru că nu am dorit singurătatea, mă pocăiesc pentru că m-am temut de sărăcie, mă pocăiesc că am vrut recunoaşterea şi atenţie, atenţia oamenilor… Mă pocăiesc că aşa şi nu am înţeles nici una din predicile tale pastore…”
Mă pocăiesc, pocăiesc, pocăiesc…
Ochii mi s-au întunecat… Tusa îmi apăsa pieptul… Totul nu e bine… Ce am omis eu…? Doamne?!
Şi dintr-o dată mi-a sta mai uşor… Tusa a încetat, nu mai simţeam foamea… A venit El…
– “Tu ai omis un lucru important… tu nu ai observat unul la fel ca tine… el are alături de tine… dar tu nu l-ai văzut…”
Da…da…da… El stărea şi mai departe, decât mine… Eu nu l-am observat… Pe el tot nu îl băgau în seamă… De el tot au uitat… El tot era singur… Lacrimile au scor la iveală durerea, ura faţă de mine însumi…
Un strigăt mi-a izbucnit din piept întrerupt de tuse… Trupul mi s-a cutremurat… A-a-a-aaa… Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă… Unde este el, cine este el? El era ca mine… Dar eu nu l-am văzut… Ceva mi-a stat în cale… Ceva m-a împiedicat să îl văd… Noi puteam fi împreună… Noi avea să ne înţelegem unul pe altul… Noi puteam să ne rugăm şi să credem împreună… Să învăţăm să avem încredere… Şi iar a venit El, Isus…
– “Tu eşti iertat… Acel, pe care tu nu l-ai observat, Acela, care la fel era singur, acum e cu tine, pentru totdeauna… Şi tu eşti cu El…”
Iertat… Uşurare… Respiraţie… Frisoanele m-au lăsat… Ceva… ciudat… Neobişnuit…
Camera a devenit aşa nereală… Hainele… s-au mutat departe de corp… Mintea mi-a devenit clară… Gândurile au devenit simple şi clare… Nici tristeţe… Nici frustrare… Nici singurătate… Totul în toate… Parte din tot… Şi nimic… Foarte straniu… Isus a stat în mijlocul camerei… “Ei bine… A venit timpul tău… Hai să mergem.”
Cuvintele Lui sunau ca… Foşnetul frunzelor… Nu… Ca murmurul râului… Nu, nu… Ca vuietul vântului… Nu… Asta e… Asta e viaţa… Cuvintele Lui erau vii… Şi era însuşi viaţa…
Şi atunci mi-ai adus aminte… Acela, al doilea… pe cine au uitat…? …Isus m-a luat de mână…
– “Acela am fost Eu!”
…Ei bine… tu niciodată nu vei citi acest mesaj pastore… şi niciodată nu mă vei mai vedea… pentru că eu o să fiu Acolo altfel… tu nu mă vei recunoaşte… atât de mult aş vrea să îţi spune ţie… cât de neînţeleasă e această dragoste… Dragostea lui Cristos… Iată eu vin… El mă ţine de mână… şi eu nici acum nu am îţeles, de ce El ne iubeşte atât de mult… Adio, scump frate, dragă pastore!
Tradus de echipa Ştiri Creştine, Doiniţa Bejenaru
Sursa: Protestant.ru
18 comentarii
As vrea sa-ti inteleg mai bine, cu inima, strigatul tau dupa ajutor. Si sa-ti pot intinde mana, prietene drag.
Cred ca mai sunt multi ca tine, care sufar in adunari moarte, (chiar daca multi nu sunt asa de saraci sau nu miros urat) –
cu pastori morti care se pasc pe ei si cinstea proprie. Vorbirile lor lungi, uscate si istovitoare, stingatoare de Duh si Viata…O, cand vor inceta?!
Si sa dea timp fiecarui madular, si loc, si sansa ce o merita , de a creste si a-si da marturia lui in simplitate, ca intr-o Familie -nobila familie a lui Dumnezeu…unde fiecare-si ,,primeste cresterea de la D-zeu…,,
Ma rog pt. tine sa poti afla nu prea departe de tine, o astfel de familie, in mijlocur careia sa poti creste, sa-ti deschizi inima ca unor frati adevarati, iar mirosul si gustul vietii vechi sa dispara, devenind acea mireasma fina a Lui Hristos pretutindeni unde pasii si destinul de om sarac te vor conduce…
Pastori morti vor pleca de la amvon cand biserica isi creeaza comitetul care sa ii reprezinte pe ei. Trebuie sa intelegem ca adunarea locala TREBUIE SA FIE SUVERANA. Ea isi pune si schimba pastori. Desi sunt de acord cu articolul de sus, nu uitati ca SUNT SI PASTORI MINUNATI CARE FAC TOT CE POT PENTRU BISERICA LOR si probabil le scapa multe aspecte. De ex, in mod biblic diaconii trebuie sa intocmeasca lista cu nevoile membrilor adunarii. Nu pastorul in mod direct.
Trebuie sa ne aducem cu TOTI aportul la buna desfasurare a activitatilor din adunare sub calauzirea Cuvantului si a Duhului Sfant.
Si mai sunt frati incapatanati si barfitori care chiar daca faci oricat pentru ei, vor arata mereu nemultumire, mereu fata le va fi incruntata, mereu vor suna pe cineva sa se planga, etc.
Da, pastorii sunt vinovati de multe ori (noi nu?), dar adunarea trebuie sa fie suverana si restul slujbelor ca fie active.
Exista mult abuz spiritual si suntem chemati sa luptam impotriva lui. Multi “slujitori” au doar functii si pozitii dar nu se ingrijesc si nu isi dau viata pentru oile lor precum Blandul pastor.
Asa este Alexandru. Corect. Si eu am fost abuzat foarte mult cu multi ani in urma, si am preferat sa plec din acea adunare. In mod normal trebuia ca pastorul abuziv sa plece. A stiu cum sa manipuleze gloata cu frica prin prorocii mincinoase si vedenii false. Asadar cativa am plecat si el a devenit dictator.
Chiar dacă nu sunt credincios, tot m-am văzut pe mine zugărvit în cel care vorbeşte!
Am plans ,am plans cand m-am gindit ce multi crestini sunt care sufar .,ce multi sant care are nevoie de noi ,de o vorba ,de un zimbit ,de sprijinul nostru .Doamne ,deschidem ochii spirituali sa vad pe cel care sufera si eu trec nepasator pe linga el .
.Cred ca pastorul nostru se ocupa mai mult de cei care miroase urat si chiar ne-a invatat si pe noi sa trecem cu vederea acest lucru
Munceste foarte mult pentru ei si cu ei //
E bine si pentru alti pastori sa invete pe frati ca este bine sa privim si la cei care ne incomodeaza cu mirosurile lor dar poate cauta cuvantul si cauta dragote care nu o au
De ceea ca mai ducem lipsa in biserica este dragostea noastra
si eu trec printr-o perioada de stres si necaz si tare mi-ar fi placut sa primesc uneori cate o vizita acasa facuta de surori sau o imbratisare ,ceva care sa le simt langa mine ,dar parca nici nu stiu de suferinta mea
Stiu ca se roaga pt.mine dar daca mi-ar da o imbratisare daca mi-ar zambi parca as trece mai bine peste toate
Am cautat si pe net la frati ajutor dar nici macal cu un mail nu mi-au raspuns
Nu stiu cata credinta mai este si cata dragoste mai au fratii
Cand veti avea nevoie de ajutorul meu sa nu ma ocoliti ceretil si voi fi langa voi
cu toata dragostea ELENA
ESTE ADEVARAT……INTOTDEAUNA VOR EXISTA IN BISERICI ASTFEL DE FRATI CA SA PUNA LA INCERCARE DRAGOSTEA CELOR BINECUVANTATI DE DOMNUL
IAR INTR-O ZI FIECARE VA FI INTREBAT DE HRISTOS CAND VA STA INAINTEA LUI CUM A GESTIONAT TOT CE A PRINIT…………….
CRED CA ACEST MESAJ E SA SENSIBILIZEZE INIMILE CELOR CARE LI SE PARE CA DACA EI AU TOTI CEI DIN JUR SUNT LA FEL DAR NU ESTE ASA……………..
DRAGOSTE FIECARUIA TREBUIE SA SE ARATE PRIN FAPTE……………………..
un mic raspuns pt. Vio
si in legatura cu acelasi subiect…
Am primit o lumina- cu privire la ceea ce am scris si in primul comentariu, de mai sus.
M-am gandit serios la aceasta mare nevoie dupa Dragoste, Frati, Pastori adevarati, Grija, …
si am vrut s-o fac mai bine, mult mai bine ca pana acum! Atunci am vazut ca deja, cel putin 2 lucruri s-au putut imbunatati –
1. N-am stiut adresa sau tel. celui ce a scris articolul,
DAR… stiu ca avem fiecare in adunare astfel de suflete scumpe pt. care a murit Hristos – si
am telefonat unui frate drag chiar din adunarea unde sunt- e din alt oras – si a fost bine, intrucat Duminica l-am vazut la adunare si l-am putut saluta cu caldura…
2. vorbirea mea de ieri a fost mai scurta, cu mai mare grija si ajutor pt. ,,acesti neinsemnati frati ,, ai Lui!!
Ce har e sa ne putem apleca in praf, de unde El isi ridica slujitori pe care ii da apoi ca daruri Bisericii Lui vii! (Efes.4 ,,si a dat daruri oamenilor – apostoli, profeti, evanghelisti, pastori si invatatori – pt. desavarsirea sfintilor!!…..)
Fie ca si Adunarea ta sa aibe astfel de frati slaviti si destoinici pt. orice lucrare buna!!
Pot sa fiu empatica cu”cel singur printre ai sai” pentru ca prin 1978 o vecina m-a dus cam un an intr-o biserica baptista (nu vreau sa va spun care) unde desi erau multi adolescenti, cat se putea la vermea accea,nu m-a bagat nimeni in seama, chiar nimeni nu m-a intrbat de viata.cel mai prost m-am simtit de Craciun atunci cand s-a colindat pe la casele fratiilor ce m-asi fi dus si eu cu dansi…
In cele din urma am remuntat.Pacat! Si pe ce cai ce m-am tot preumbat…Ganditiva un copil cu doar cu o mama vaduva,care alerga sa le aduca cele necesare acasa la copiii sai. Din nou pacat!
Dar Domnul e bun,slavit sa fie El,si astazi fac parte din biserica Harul, iar in 2002 am facut legamant in apa botezului.
Puteam inca de atunci sa fiu un copil al Domnului, daca pastorul imi intindea mana si ma intreba ceva, daca surorile mai tinere imi zambeau, daca…Dar domnul m-a cautat si mi-a zambit dupa ani si ani…
Degeaba bisericile au scoli duminicale, cursuri de tot felul,grupuri de rugaciune, mai nou si misiuni in strainatate, daca nu isi fac misiunea in sanul lor,acolo unde sunt insetatii si flamanzi.
Ce multe scuze incercam sa gasim cand citim cate o povestioara de genul asta…
Uitam insa ca menirea noastra este de a sluji oamenilor pentru ca ei sa-l gaseasca pe Isus. Apoi i-i ucenicizam tot prin slujire, conducandu-i astfel la “maturitate spirituala””. Ajungand aici ei slujesc pe altii pentru ca altii sa ajunga unde sunt ei si tot asa mai departe…..
Conceptul crestino-comunisto-balcanic este ca “noi slujim Domnului!?” , dar atat de bine slujim incat reflectam cu acuratete povestirea de mai sus. Fratilor, surorilor e timpul sa ne pocaim cu adevarat! Povestirea aceasta este profetie pentru noi. Putine sunt bisericile unde intalnesti oameni care sunt atenti si te saluta si esti bagat in seama.
“….. cu El, prin El si pentru El…”
De ce se afirma cu atata convingere ca pastorul nu va citi niciodata aceasta scrisoare? Si eu slujesc ca pastor intr-o biserica si sunt convins ca as da mana atat eu cat si cei din ea cu acest frate poate prea ‘autocondamnat’ .Chiar puteti crede ca cei sarmani sunt neglijati de toti?Sa stiti ca nu e valabil in toate cazurile.Aveti dreptate ca sunt si pastori care se cred stapanii turmei, dar exista o Lege care nu poate sa fie eludata. Aceasta este LEGEA DRAGOSTEI. In stricta conformitate cu aceasta Lege, in spiritul si in litera ei va exista o rasplatire in ETERNITATE. CUNUNA NEPRIHANIRII NU SE VA PUTEA NICIODATA ASEZA PE CAPUL CELOR MANDRI, CI NUMAI PE AL CELOR SMERITI IN DUHUL.Cu toata dragostea si incurajarea ma rog pentru toti cei care mai aveti timp sa cititi Cuvantul, sa scrieti si sa primiti mesaje de incurajare, sa-L mai auziti pe Cel Imbatranit de zile vorbindu-va.Am experienta slujirii celor nevoiasi, a celor din detentie poate nu intotdeauna material. Domnul sa fie cu d-voastra cei de multe ori fara speranta de la oameni, dar nu si de la Mirele pe care-L ASTEPTATI.C U DEOSEBITA CONSIDERATIE AL D-VOASTRA SLUJITOR. Va salut cu PS. 18:3
Sunt cateodata foarte deranjat de astfel de mesaje…
nu sunt nici pastor nici frate pocait sunt un crestin protestant evanghelic lutheran, nu admit ca cineva sa care spune in gura mare uite cine sunt eu!!! a suferi impreuna cu Cristos, inseamna a pastra tacerea si a suferi. a avea nimic este un fapt foarte mare, luand exemplul mantuitorului nostru, multe boatii a avut si multe apartamente, nascanduse intr-un rajd.
ma simt si foarte ofensat vazand ca noi cei evanghelici care ar trebuii sa fim exemple de ingeri in fata oamenilor sa venim cu afirmatii neative pastorilor nostri, din potriva ar trebuii sa ii sustinem si sa le multumim ca ei exista, in cazul in care un pastor face greseli li se poate spune direct face to face, nu in ipocrizia aceasta de barfa si de laudarosie cine suntem, aceasta fapta nu este o fapta de la duhul sfant ci contrar scripturii.
a cere ajutor se face in mod direct, prin dragi frati si surori, daca am 2 copii am 2 copii si nu am hrana, nu am apa si nici locuinta, sa imi permit mai mult nu pot doresc ca coltisorul meu sa fie cat mai aproape de cuvant si predica, nu de starea fizica pe care o am in mijlocul fratilor, sunt in totalitate masura ca un om care miroase si care nu are nici o sansa sa se spele, poate cere ajutorul unui frate apropiat, daca exista probleme de integrare se face in mod direct nu prin intermediul telefonului, costul telefonului este un lux pe care il poate economisi mergand la pastor personal acasa in care este obliat sa i-a directa legatura pastorul.
Boala nu este un mod de a te lauda nici de a te plange, ci de a o vindeca, a vindeca fara frica ca miros urat si nu ma duc la pastor din acest motiv.
Sper ca afirmatiile mele sa nu le iei in nume de rau, a fi exemplu de crestin inseamna nu de a ma lauda ca am dat in adunare tot ce am avut, domnul cere Zeciuala nu cere tot.
daca nu ai salar nu trebuie sa dai zeciuala, doar din ce castigi. Domnul nostru este un domn drept.
Sunt in mare masura sigur ca dumneavoastra nu cautati un loc de munca ci cautati un sprijin direkt de finantare cu nu prea mult efort.
Tot evanghelia spune ca cine nu vrea sa lucreze, nici sa nu manance(2 tesal.3:10).
stiu foarte bine conditile din romania, le cunosc mult prea bine si mai bune decat atat nu vor veni in curand, sfatul pe care eu il transmit atat dumneavoastra cat si fratilor care citesc acest mesaj este:
-nu incercati sa ajungeti undeva sus prin critica unui om sau pastor, deoarece nu vei ajunge foarte sus, pentru ca muntele nu este hristos pe care urci prin asta
-nu incerca sa te lasi batut de problemele de zi cu zi ci uitate ce trebuie sa faci ca sa nu superi duhul si munca joasnica este o munca, un crestin care pacatuieste este un crestin,
Pentru a publica aceasta scrisoare s-a necesitat internet, pentru a avea internet a necesitat un calculator, pentru a folosi un calculator este necesar curent, toate aceste lucruri in scrisoarea dumneavoastra sus pare a fi un lux, dar vi le permiteti.
Eu care muncesc dimineata de la ora 7 pana seara la 18:30 incerc ami ocupa gandul prin a face pe cei din jurul meu sa vada un inger langa ei, acesta este scopul meu, nu cu ce ma imbrac, cum miros, sau cum arat, munca pe care o fac eu sa stiti ca nu e una curata si nici una care miroase frumoasa, 9 ore pe zi si niciodata nu imi pare rau sa muncesc decat sa ma plang.
Poate asta a vrut isus sa spuna sa va pocaiti, iertare inseamna nu critica, ci inseamna si indurare si lupta…
o zi binecuvantata tuturor
Frumos si incurajator. Fi binecuvantat.
Am trecut si eu pe aici si am suferit enorm.
Cand m-am pocait eram “cineva”, dupa ce am inteles si m-am smerit, a venit Revolutia si altii au devenit “cineva”, iar eu deveneam din ce in ce mai neinsemnata, pana cand am devenit ca un gunoi pentru ceilalti. Am luat pocainta prea in serios, asta era singurul motiv ; ba, trebuie sa platim scump pentru asta ! nu ati stiut ?
Va propun un forum de discutii biblice pentru cei ce se simt singuri si departe … l-am creat tocmai pentru ca aveam nevoie de cineva, de comunicare …
va astept pe http://isus-si-eu.pro-forum.fr
Cu dragoste in Hristos, Mirona
eu nu sunt crestin …incerc sa ma pocaiesc si am 24 de ani ,nu judec pe nimeni dar in privinta la cateva persoane care am postat un comentariu ,vreau sa va zic k daca v-ati pocait si l-ati ales pE Domnul Isus in viata voastra, nu l-ati ales pe Isus sa va zambeasca frati si surorile in adunare si sa va invite pe la ei,tu omule fa-ti datoria de slujitor al Domnului (Ci tu, cand te rogi, intra in in camaruta ta, incuie ti usa si roaga te TATALUI TAU,) ….” si lasai pe ei sa rada
k isi vor primi ei rasplata dupa faptele lor si tu dupa faptele tale ,prt k este scris ..Mulți chemați, puțini aleși”. Chemați sunt toți creștinii, iar aleși, aceia dintre creștini care au atât credință, cât și viață creștinească …
.. Tu daca esti necajit si nu ai ce manca se intampla toate astea prt k asa vrea Domnul si nu omul ti-e pusa credinta la incercare ,tu atunci roagate si mai mult si dai slava Domnului k te iubeste si te vrea langa el Amin Slavit sa fie Domnul
Am scris pe blogul meu un articol scurt despre decizia Israelului de a elibera 1000 de posibili teroristi pentru un singur om, un soldat israelian.
Mirarea mea a fost mare cand am auzit cum liderii evrei au fost interesati DE UN SINGUR OM. Au facut eforturi mari sa il recupereze si au platit un pret ff scump pentru el. Asta da exemplu de iubire si de pretuire. Noi crestinii, liderii nostrii au de invatat de la ei.
http://viatainmainiletale.blogspot.com/2011/10/un-singur-israelit-pentru-1000.html
VA PROVOC IN NUMELE IUBIRII , CUNFORM CU JUD.7:7 SA FACEM UN FRONT COMUN !!!
Stiu cum e sa fi nebagat in seama , scuipat si alungat de “liderii” bisericii , doar fiindca incerci sa indrepti niste lucruri in biserica din care faci parte , stiu cum e sa fi chiar singur si sa ti piept unui sistem corupt si infect, unde interesele personale sunt mai importante decat voia lui Dumnezeu , unde ignoranta e la ea acasa , in “Templul lui Dumnezeu” ,si eu at de acea m-am hotarat sa ma implic personal si sa fac ceva ce ei nu au reusit sa-mi ofere .
Vreau sa ma implic oriunde voi fi , sa fiu DIFERENTA la ceea ce lipseste altora .
Am avut si eu atatea lipsuri ( si inca lucrez sa-mi imbunatatesc viata ) de aceea imi dau seama cat le poate fi de greu sa fie saraci !
Daca unii din bancile bisericii nu au paine pe masa, altii de la amvon nu au iubire in suflet .
Si atunci intreb !
Cine este mai sarac ?
Eu va indemn sa ne implicam…si ceea ce SIMT ca Domnul va turna cat de curand din cer , e o baie fierbinte a liderilor acestei tari .
Multor pastori le miroase gura a carne de miel … de aceea SIMT ca Domnul cat de curand va avea pentru ei un mesaj .
Daca doriti sa va implicati si dv. intr-o miscare de TREZIRE , sa ne unim ca un singur om , un singur gand , nu ezitati sa-mi scrieti la adresa :
luciannicoara@yahoo.com
Vocea Lui <<< Facebook