Scriem astazi mai pe larg privind un studiu publicat anul trecut de psihologi americani in legatura cu pornografia infantila. Am decis asupra acestui subiect pentru ca pornografia infantila este o plaga in Romania. Media romana scrie din cind in cind asupra acesui subiect dar autoritatile par indiferente. Sexualizarea minorilor este o realitate tot mai severa iar copiii nostri nu sunt scutiti de acest trend diabolic. De fapt, Romania este cotata printre tarile cele mai indiferente privind combatea pornografiei infantile. Materialul de mai jos a fost prelucrat pentru AFR de Alexandra Zarnescu (AFR Bucuresti) pe baza unui articol publicat in decembrie 2009 in revista americana Family Violence. (Violenta in Familie) Teza principala a celor doi psihologi autori este ca exista o conexiune directa intre adultii care vizioneaza sau distribuie pornografia infantila si molestarea sexuala a minorilor. Parinti, protejati-va copiii!! Textul in limba engleza al studiului poate fi acesat in acest link http://www.apa.org/monitor/2009/12/child-abuse.aspx
Psihologii clinici americani prof. univ dr. Michael Bourke şi prof. univ. dr. Andres Hernandez au făcut valuri în rândul specialiştilor în psihologie şi al fortelor de ordine publica cu recenta publicare a unui articol, sugerând că indivizii învinuiţi de distribuirea pornografiei infantile pe Internet şi cei care comit efectiv acte de corupere de minori sunt, în multe cazuri, unii şi aceeaşi.
„Există presupunerea, în cadrul programelor de tratament, al curţilor de judecată, în cadrul investigatorilor şi în literatura de evaluare, că aceste două grupuri ar fi disjuncte“, spune Bourke, Psihologul şef al U.S. Marshals Service, care a efectuat cercetări împreună cu Hernandez între 2002 şi 2005 la Penitenciarul Federal din Butner, Carolina de Nord. „Însă, în decursul tratamentului, aceşti bărbaţi ne dezvăluiau că nu se mărgineau doar la folosirea Internetului — de fapt, era doar un comportament adjunct“.
Studiul, publicat în numărul din aprilie al publicaţiei americane Family Violence (Vol. 24, Nr. 3), a analizat informaţii cu privire la 155 de bărbaţi vinovaţi de posesia, primirea sau distribuţia pornografiei infantile prin Internet, care au participat la un program de terapie de 18 luni. Ca parte a programului, aceştia au fost evaluaţi prin mai multe metode, printre care şi elaborarea unei „liste a victimelor“, în care aceştia au dezvăluit numărul, deşi nu întotdeauna şi identitatea copiilor pe care i-au molestat.
La momentul condamnării, pentru 74 la sută dintre bărbaţi nu existau dovezi că ar fi molestat minori. La sfârşitul tratamentului, însă, în proporţie de 85 de procente recunoscuseră că ar fi molestat sexual un copil cel puţin odată, cu o medie de 13,5 victime pe inculpat, conform studiului. Valorile sunt aproape duble în comparaţie cu alte studii, discrepanţă pe care autorii o atribuie faptului că acesta este primul studiu care examinează infractori ce au dezvăluit abuzuri rămase necunoscute de-a lungul timpului, pe când alte studii au analizat, în principal, condamnări sau mărturii făcute de indivizi în afara unui mediu de tratament.
„Echipa noastră a lucrat în medie 18 luni cu fiecare inculpat, într-o atmosferă de încredere reală între inculpat şi terapeut“, care i-a încurajat pe bărbaţi să spună adevărul despre ei înşişi, spune Bourke.
Înainte de publicare, studiul a fost o sursă de controverse în cadrul Biroului Închisorilor din SUA. Deşi Biroul Închisorilor a evaluat prin surse interne documentul şi a fost acceptat pentru publicare în Journal of Family Violence (vol. 24, no. 3), Biroul Închisorilor a cerut suspendarea publicării în 2007, când un oficial pentru relaţii cu publicul al Biroul Închisorilor a sesizat că Bourke şi Hernandez nu-şi modificaseră articolul pentru a include modificările sugerate de un avocat al Biroul Închisorilor, spune Bourke. Acele modificări ar fi subapreciat natura ştiinţifică a lucrării prin eliminarea unor elemente de limbaj profesional şi inserarea unor substituenţi necorespunzători care minimizau importanţa cercetării, inclusiv menţiunea că rezultatele nu puteau fi generalizate şi la alţi astfel de inculpaţi, notează Bourke. (Suprimarea studiului a fost reportată de The New York Times într-un articol de primă pagină pe 19 iulie 2007).
Echipa de cercetare a rămas, însă, fermă şi a refuzat să facă schimbările.
„Am considerat că ar fi fost incorect ştiinţific să spunem că descoperirile nu sunt generalizabile – pur şi simplu
nu cunoaştem gradul în care rezultatele sunt generalizabile şi la alţi vinovaţi de pornografie infantilă“, explică Hernandez. „Studiul nostru era explorator, iar scopul nostru era să evidenţiem aparenta co-morbiditate a două forme de criminalitate aparent distincte“. Odată ce Bourke şi-a ocupat postul la Marshals Service, a contactat Jurnalul, iar acesta a demarat publicarea.
Reacţii la studiu
Lucrarea a fost întâmpinată atât cu precauţie, cât şi cu entuziasm în străinătate. Dar Graham Hill, directorul Centrului privind Protecţia Virtuală şi exploatarea copiilor – o secţie independentă a Agenţiei pentru Crime Grave şi Organizate, echivalentul britanic al FBI din SUA– spune că descoperirile verifică ceea ce agenţia sa a bănuit şi observat ani de zile.
„După părerea noastră, relaţia terapeutică este punctul forte al analizei, deoarece aceşti oameni sunt mai predispuşi să fie sinceri cu terapeuţi în care au încredere, decât pur şi simplu, să completeze un chestionar“, spune Hill. Agenţia sa a fost atât de impresionată de descoperiri încât le-a oferit lui Bourke şi Hernandez un premiu în luna mai pentru contribuţii deosebite privind protecţia copiilor. Centrul se foloseşte acum de descoperiri în antrenarea organelor de menţinere a ordinii, a adăugat Hill.
Mai mult, Agentul Special Supraveghetor al FBI, Jennifer Eakin, a spus că cercetarea efectuată, precum şi observaţiile clinice amănunţite au ajutat informarea şi demersurile de investigare ale Biroului. În speţă, descoperirile echipei că aceşti indivizi tind să-şi subraporteze masiv numărul de molestări efective, pe care tind să le efectueze aproape de propriile domicilii, au impulsionat FBI-ul să efectueze investigaţii mai amănunţite, care nu sunt bazate exclusiv pe informaţiile primite de la copii sau materialele găsite pe calculatoarele făptaşilor.
„Descoperirile au constituit un fel de revelaţie pentru noi şi ne-au făcut mult mai eficienţi în a ne rafina investigaţiile“, spune Eakin.
Schimbarea sistemului?
Pentru Bourke, descoperirile vorbesc despre unele realităţi cu privire la aceste crime şi la carenţele actuale din sistem. Deoarece copiii tind să nu dezvăluie atacurile sexuale, criminalilor le este uşor să mintă sau să evite să le dezvăluie, spune el. În acelaşi timp, medicii, avocaţii şi mulţi alţii oferă mediul pentru tăinuirea realităţii, acceptând nevinovăţia acestora fără alte comentarii, furnizând mărturii în acest sens şi oferind argumente precum „apărarea prin pop-up-uri“, prin care inculpaţii îşi susţin că navighează pe Internet în mod benign când le apar link-uri către site-uri pornografice cu minori de nicăieri.
Când a confruntat aceşti indivizi într-un mediu de tratament, însă, Bourke a aflat o altă variantă: aceştia au dezvăluit că nu au primit niciodată pornografie infantilă fără să o fi solicitat – de fapt, chiar căutaseră prin Google în mod activ termeni legaţi de acest mod de exploatare a copiilor.
„Nu am văzut niciodată un caz care să mă fi convins că Internetul a făcut ca un individ să devină interesat sexual de copii şi nici nu există studii credibile care să susţină asta“, spune Bourke. „Nu te trezeşti brusc că la 40 de ani eşti afectat grav de pedofilie“.
Bourke şi Hernandez speră că vor încerca şi alţii să facă analize similare, iar Bourke intenţionează să facă cercetări în continuare din poziţia sa de la Marshals Service. În orice caz, studiul aduce la suprafaţă dezbaterea pe un subiect important şi încă necunoscut, spune publicaţia Britain’s Hill.
„Singurul mod prin care putem reduce infracţionalitatea de acest tip este să încurajăm oamenii să vorbească deschis despre ea“, spune Bourke
Pentru StiriCrestine.ro, AFR
