John Ortberg semnează un articol interesant, Idol Pleasures, în care subliniază problematica spectacolului în detrimentul închinării în Biserică, a competiţiei şi nu a efortului comun în trupul lui Christos de a evangheliza eficient comunitatea, arecompensării spectaculoase a „slujitorilor” faţă de atitudinea umilă care ar trebui să-i caracterizeze.
Din păcate, observ acelaş lucru şi în România, cel puţin în oraşele mai mari. Din ce în ce mai pregnant se crează o cultură a Bisericii, a acordurilor tacite, în care succesul este măsurat în funcţie de celebritatea păstorului, a grupului de închinare etc., într-un cuvant: spectacol.
Oare ambiţiile şi efortul suştinut pentru recunoaştere, succes, putere, admiraţie, competenţă a celor din afara Bisericii ar trebui să fie caracteristic si trupului lui Christos?
Din prea multe păcate, competiţia seduce, afirmă Ortberg şi mulţi falimentăm la acest capitol. Ne dezvoltăm un idol din lucrarea pentru Dumnezeu, din Biserică. Destul de ironic. Locul închinării către Dumnezeu devine locul idolatriei, păstorul fiind cel mai mare idolatru.
Ortberg propune un test pentru măsurarea coeficientului de idolatrie:
* De unde îmi extrag simţământul securităţii- de la Dumnezeu sau din felul în care Biserica progresează.
* După serviciul de închinare,
sunt recunoscător de faptul că Dumnezeu este Dumnezeu şi sunt bucuros de faptul că sunt în grija Sa? – dacă sunt cinstit- sunt emoţiile mele dictate de câte persoane sunt în clădire?
* Petrec mai mult timp gândindu-mă la Dumnezeu sau gândindu-mă cum să fac lucrarea/Biserica să meargă mai bine?
* Cum mă simt când eventualele premii din acest turneu bisericesc– recunoaşterea, lauda, reputaţia, aplauzele – îmi sunt luate?
* Simţământul personal al identităţii decurge din relaţia mea cu Dumnezeu sau din performanţa mea în Biserică?
* Cât de mult sacrific pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu mai bine faţă de cât de mult sacrific pentru ca Biserica să meargă mai bine?
Doamne, izbăveşte-ne de idoli…
Pentru Stiri Crestine.ro, Marius Zarnescu
4 comentarii
muuult adevar de mult timp ma gandesc si io la aceste aspecte vedetismul este in floare si in biserici balcoanele sunt pline de tineri care se simt incapabili si chiar sunt incapabili sa cante intr-o biserica mare sau sa faca orice altfel de slujba k doar 1000 de perechi de ochi il fixeaza si doresc sa vada spectacol si sa auda ceva placut. Doamne ajuta-ne sa ne corectam si sa ne intoarcem la menirea la care ne-ai chemat
Da, sunt multi care privesc si se gandesc cum sa ‘faca’ acea atmosfera ca in Bisericile din Occident, insa nu asta conteaza, ci iubirea si unitatea unei Biserici, sinceritatea si devotamentul fata de Salvator duc la o atmosfera in care Biserica se inchina profund, se bucura, canta, dintr-un cuget curat.
asupra acestor lucruri sunt multe de spus-
ne-ar zice Pavel, daca ar fi intre noi si s-ar ingrozi de atata spectacol si atatia idoli!!
Hai sa luam seama , fiecare in locul care ni s-a dat ,
sa fim in adevar sare si lumina!
si, nu in ultimul rand in caminul nostru, la serviciu, la scoala, etc.
Doar un loc din Cuvant- scrie in Isaia
,,vei zice idolilor tai ,,afara cu voi de aici!,, si vei rosi de toata purtarea ta…”
Totusi, daca cel mai greu a se pocai este pt. cei ce se cred si se numesc astfel,
cat de greu va fi pt. capeteniile lor? – multi dintre ei urmasi fideli ai carturarilor si fariseilor!!
Vine vremea cand arama li se va da pe fata!
Dea D-zeu ca atunci, macar unii din ei sa nu zadarniceasca planul Lui cu privire la mantuirea lor!!
Este adevarat, dar trebuie avut in vedere si faptul ca in Biserica totusi, nu poate canta oricine si oricum, la fel cum nu poate predica oricine si oricum. Consider ca fiecare ar trebui sa aiba constienta ca are un dar de la Dumnezeu pt. a sluji altora, si sa-l foloseasca umil. De asemenea noi ceilalti nu trebuie sa fim rapusi de invidie, ci sa primim slujirea, iar la randul nostru sa cautam a ne face utili acolo unde este nevoie.