Israelul ar trebui să renunţe la Ierusalim ca şi capitală

Există cam 200 de ţări în lume, dar se pare că doar două atribuie un caracter sfânt capitalei lor: Israelul şi Palestina (nerecunoscută încă ca stat, dar pe cale de a fi). Poate trei, dacă e să considerăm Vaticanul stat.

Cele mai multe state şi-au ales capitalele datorită tradiţiei, istoriei, culturii, geografiei, politicii şi convenienţelor. Capitalele servesc ca aşezământ al guvernului, al parlamentului şi curţii supreme de justiţie, precum şi al instituţiilor publice de guvernământ. Unele capitale sunt şi cele mai mari oraşe ale ţării respective, sau centre comerciale şi culturale. Unele ţări şi-au mutat capitalele (Germania, de la Bonn la Berlin şi Turcia de la Istanbul la Ankara) sau au construit noi oraşe pentru a fi capitale (precum Brazilia şi Kazahstan).Cele mai multe capitale conţin simboluri religioase: catedrale, moschei, temple, dar nu au fost alese ca şi capitale din acest motiv. Chiar şi Arabia Saudită nu a ales Mecca sau Medina, oraşe sfinte pentru musulmani, ci Riad ca şi capitală. În concluzie: atributele care determină sfinţenia unui oraş au fost, în majoritatea ţărilor, izolate de considerentele politice care guvernează şi rânduiesc viaţa de zi cu zi.

Poate că ar fi de dorit ca israelienii şi palestinienii să ia în considerare această posibilitate. Ierusalimul a fost mereu un obstacol pentru noi aşezăminte. Acum, că a apărut o palidă rază de speranţă pentru o colonizare, Ierusalimul devine o problemă şi mai grea. Palestinienii sunt dornici ca Ierusalim să fie declarat capitala Israelului, cu condiţia ca să fie şi capitala lor. Israelul refuză să le recunoască dreptul la aşa ceva. Liderii ambelor tabere, nu doar cei din conducerea religioasă, ci şi politicienii laici, consideră Ierusalimul nu doar „eterna capitală” a lor, ci atribuie şi sfinţenie pietrelor şi simbolurilor sale.

Este greu de înţeles cum doi oameni, în epoca modernă, sunt dornici să moară în numele simbolismului religios al pietrelor şi locurilor de închinare. Mai mult, această „sfinţenie” împiedică orice şansă de a se obţine o rânduire în conflictul israeliano-palestinian.

Dacă, conform aşteptărilor, israelienii şi palestinienii eşuează în a ajunge la un acord în privinţa Ierusalimului, ar putea fi mai bine dacă ar fi de acord asupra următoarelor lucruri: Israelul să anunţe că, cel puţin temporar, îşi va muta capitala în alt oraş. Acest lucru nici nu trebuie să fie o mutare practică, care ar implica mari cheltuieli de resurse, ci un gest simbolic. De exemplu, vizitele şefilor de stat vor fi primite în alt oraş, iar guvernul şi adunările Knesset-ului vor fi ţinute şi ele în altă parte. În paralel, palestinienii vor încuviinţa faptul că Ierusalimul nu va fi declarat capitala lor, făcând acest lucru cu Ramallah, Nablus sau oricare alt loc. Această suspendare va continua până ce rănile se vor vindeca; şi ar fi şi o uşurare a emoţiilor puternice iscate de simpla menţionare a numelui acestui oraş.

Ar însemna acest lucru că Israelul renunţă la legătura evreiască cu Ierusalimul? Nicidecum. Legătura religioasă, istorică şi emoţională va rămâne, exact cum a dăinuit timp de 2000 de ani de exil, timp care nu a estompat această legătură. Ar însemna că cele două părţi ar renunţa la drepturile şi suveranitatea istorică asupra oraşului? Sigur că nu.

Ideea nu este atât de stranie şi subversivă cum ar putea părea. În trecut au fost idei de a internaţionaliza oraşul sau, cel puţin, de a face astfel cu porţiuni ale Oraşului Vechi – „lăcaşul sfânt”. În mod simbolic, suspendarea ca şi capitală a Ierusalimului va neutraliza bazele religioase ale acestui sângeros conflict. Pentru cei care ar putea totuşi să fie îngrijoraţi încă, celelalte cauze ale conflictului vor rămâne: cauzele teritoriale, economice, politice, de securitate şi culturale.

Patruzeci şi doi de ani de ani de stăpânire israeliană asupra unui oraş unit nu au fost un lucru bun. A devenit unul dintre cele mai sărace, murdare şi mai decăzute oraşe din Israel, un oraş abandonat de laici şi de tineri. Chiar dacă acest hiat propus nu ar aduce mai multă pace, ar putea să aducă o vindecare a oraşului muribund. Şi atunci când Ierusalimul ar reveni la statutul de capitală a Israelului, va fi şi demn de o atare poziţie, un oraş în care viaţa ar fi bună.

Sursa: Vox Vocis, de Yossi Melman