Interviu cu Adi Gliga

Oamenii vorbesc despre El… eu vorbesc cu El. Oamenii știu despre El… eu Îl știu pe El.

Nemulţumirea, este reversul mulţumirii şi este o boală. Nu am auzit niciodată pe cineva spunând că este bolnav de mulţumire, însă am auzit oameni care au recunoscut: sunt bolnav/ă de nemulţumire!

Cu mai mulţi ani în urmă, am stat de vorba cu o persoană care striga după ajutor, recunoscând nemulţumirea din viaţa ei, recunoscând puterea pe care o are satan asupra ei, prin duhul de nemulţumire! Nu degeaba se trage semnalul de alarmă în Cartea Vieţii: mulţumiţi-vă cu ce aveti! mulţumiţi lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile! Dumnezeu ne atrage atenţia în mod constant asupra acestui lucru!

Te-ai întrebat vreodată de ce îngăduie Dumnezeu circumstanţe dificile în viaţa ta şi a celor din jurul tău? Te-ai gândit vreodată la faptul că nu ai ce să îmbraci, şi dulapul îţi este plin de haine, că nu ai ce să mănânci şi frigiderul îţi este plin de mâncare? Doar că te-ai săturat de ele? Ai un loc pe care să îl numeşti acasă? eşti aşteptat cu o mâncare caldă? cineva te îmbrăţişează şi îţi spune: mă bucur că ai ajuns acasă, te-am aşteptat! Şi totuşi eşti nemulţumit! Şi totuşi cârteşti! Şi totuşi nu eşti fericit!

Vom face cunoştinţă astăzi cu o persoană care a cunoscut ce înseamnă lipsă, în adevăratul sens al cuvântului! Lipsă de mamă, de tată, de casă, de prieteni şi nu numai atât! Haideţi să urmărim furtună din viaţă unui tânăr care până la vârstă de 20 de ani L-a urât pe Dumnezeu cu toată inimă şi acum Îl iubeşte din toată inimă! Furtună din viaţă acestui tânăr i-a întărit atât de tare rădăcinile încât s-au ancorat în cer. Seva vieţii este trasă chiar de la Tronul de Slavă şi fiecare părticică din fiinţă lui este contopită cu Cuvântul Vieţii!

Mulţi aţi ascultat piesele muzicale interpretate de el, care sunt compoziţii proprii ce exprimă trăirile lui (Cercando la€™amore) l-aţi auzit cântând în concerte, în bisericile voastre, poate pe internet, poate la radio sau la diferite posturi de televiziune. Îndemnurile lui, bazate pe Cuvântul vieţii, aduc viaţă. Numele lui este Adi Gliga.

Reporter: Adi, pe diferite site-uri se pot găsi informaţii referitoare la activitatea ta muzicală şi o mică parte din viaţă ta, eu însă te provoc să aduci înaintea cititorilor frumuseţea din spatele greului pe care l-ai dus în primii 20 de ani din viaţă ta pe acest pământ. Ai crescut într-un orfelinat şi te-am auzit spunând într-un interviu acordat unui post de televiziune, că înţelegi acum, oarecum, motivul suferinţei din anii grei de început al vieţii şi acest lucru îmi da curaj să scot la iveală, împreună cu tine, modul în care satan distruge vieţile oamenilor prin nemulţumire.

Cum ai descoperit viaţa, primii paşi, primul cuvânt?

Adi Gliga:
Nu ştiu exact primii paşi sau primul cuvânt când am început să înţeleg viaţa… era destul de dificil. Eram deja abandonat.

Reporter: Ce îţi doreai în primii ani ai copilăriei? Care erau lucrurile după care tânjea inima ta?

Adi Gliga:
Să vină cineva să mă ia din locul acela hidos. Îmi doream să fiu considerat normal. Eram aşa hidos, încât nici cei care erau cu mine în aceeaşi situaţie nu mă acceptau. Asta îmi doream, acceptare.

Reporter: Aveai posibilitatea să obţii ceva, dacă îţi doreai?

Adi Gliga:
Nu. Deloc, de unde?

Reporter: Ce însemna pentru tine acasă?

Adi Gliga:
Nu ştiu să zic din punct de vedere uman ce înseamnă acasă. Nu am experimentat acest sentiment niciodată. Eu nu mă întorc acasă, indiferent de direcţia în care o apuc. Pentru mine, termenul acasă are legătură directă cu ceea ce nu se vede, cu Cel care mi-a dat viaţă, adică Dumnezeu. Acasă pentru mine înseamnă să stau împreună cu El dincolo, în Împărăţia Cerurilor. Nu e o dorinţă, e un fapt. Un sentiment pe care îl trăiesc intens în inimă mea, ceva ce nimeni nu-mi poate luă. Sunt multe de discutat despre „acasă”.

Reporter: Până la ce vârstă ai stat în orfelinat?

Adi Gliga: 18 ani

Reporter: Care a fost viaţa ta acolo?

Adi Gliga:
Nu ştiu dacă se poate numi viaţă; practic, un câine era mai fericit decât mine. Era liber. Trăiam în condiţii grele, multă umilinţă, bătaie, o cruzime care depăşeşte priceperea multora. Când trăieşti în teroare ani la rând, înţelegi ce înseamnă suferinţa şi greutatea. E mai mult decât se poate explică. Practic nu am avut o copilărie.

Reporter: Când ai ieşit din orfelinat, unde dormeai şi cu ce te hrăneai? Câte haine de schimb aveai? Câte feluri de mâncare?

Adi Gliga:
Am ajuns după 18 ani să cunosc viaţă de stradă. Dormeam uneori în scări de blocuri, pentru a mă feri de frig, dormeam în locuri ascunse, unde treceau şobolanii peste ţine. Odată am dormit într-un hol învelit într-un covor. Mâncăm ce găseam. Uneori furăm bani sau chiar mâncare, dar asta era riscant, deci o făceam rar. Când nu mă vedea nimeni căutăm în gunoaie. Dacă găseam ceva, era o hrană copioasă după o foamete îndelungată. Aveam un singur rând de haine care era uzat. O pereche de tenişi de pânză care erau rupţi şi răbdăm un frig teribil uneori.

Reporter: Cum priveai oamenii care treceau nepăsători pe lângă tine?

Adi Gliga:
Aşteptăm să mă observe cineva. Să i se facă milă. Dar erau indiferenţi.

Reporter: Ce simţeai când întunericul îşi făcea simţită prezenţa aducând cu el asprimea gerului de iarnă?

Adi Gliga:
Teamă, groază. E greu de explicat. Doar dacă ai trăit momentele acelea ştii ce înseamnă să vină întunericul şi frigul odată cu el. Nu ştii unde o să dormi, dacă vei găsi vre-un loc unde să nu îngheţi. Era teribil. Urăsc frigul şi acum.

Reporter: Care erau gândurile cu care adormeai? Care erau gândurile ce te întâmpinau dimineaţă?

Adi Gliga:
Când dormeam, mă gândeam la multe. Mă întrebăm ce am făcut de trăiesc o astfel de viaţă? De ce eu? Ce va urmă mâine? Va fi oare cineva care să mă ajute să ies din situaţia asta? Cât de frig va fi noaptea? Ce o să mănânc?

Reporter: Adi, ce înseamnă lipsă? Cum defineşti tu lipsă, un bărbat, care a înfruntat-o până în cele mai adânci simţiri ale fiinţei?

Adi Gliga:
Lipsă e vrăjmaşul omului. Lipsă determină oamenii să tâmpească. Să se lepede de Dumnezeu. Să se compromită, etc. Pentru mine lipsă nu mai e un inamic. Probabil e şi o şcoală a supravieţuirii. Dacă de exemplu vine o foamete peste noi, eu sunt obişnuit cu lipsă. Nu mă sperie. Dar pentru unii, e chiar fatal.

Reporter: Ce ai vrea să le spui celor care s-au săturat de casă în care stau, că e demodată şi vor altă, de mobilă din sufragerie, care nu se mai potriveşte cu stilul modern, celor care s-au săturat de hainele cumpărate iarnă trecută, deoarece acum nu se mai poartă, sunt demodate. Ce le-ai spune celor care nu se mai pot a€œinjosi” să mănânce o Eugenia, numai lucruri cumpărate din cele mai scumpe locuri?

Adi Gliga:
Văi de ei! Dumnezeu îi va chemă la judecată. Aş fi dat orice să am casă pe care mulţi nu o mai doresc, patul acela în care să îmi pun capul şi să stau la căldură. Aş fi dat orice să am părinţii altora. În timp ce unii mai dorm în canale şi condiţii inumane, unii îşi permit să se plângă de condiţiile chiar minime dacă ar fi. Nu e rău să ai, e rău să ai şi să nu mulţumeşti. Asta îi va lovi pe mulţi în ziua Domnului.

Reporter: Dar celor care le e ruşine să se mai urce într-o Dacie sau într-un tren personal?

Adi Gliga:
Dacia, dacă o aveam când am început misiunea. Am umblat mult cu trenul în misiune, înainte să am maşină. Uneori mi-e dor să merg cu trenul, aşa că îmi mai fac planuri şi cu trenul.

Reporter: Încotro duce nemulţumirea?

Adi Gliga:
Eu zic că nemulţumirea aduce sărăcia, pe lângă multe rele. Dar mai presus de toate Dumnezeu este ofensat de această atitudine de nemulţumire a omului, când El, da omului pâine în fiecare zi.

Reporter: Cum ai defini tu acum, mulţumirea?

Adi Gliga:
Recunoştinţă profundă care este dovedită faţă de Dumnezeu şi în relaţiile cu oamenii. Repet „dovedită”.

Reporter: Adi, despre timpul şi modul în care L-ai cunoscut pe Dumnezeu vom vorbi într-o altă zi. Greutăţile vieţii te-au făcut să Îl urăşti o perioadă pe Dumnezeu, însă acum Îl iubeşti din toată inimă ta, ce ai vrea să Îi spui Domnului acum?

Adi Gliga:
Mulţumesc pentru cei douăzeci de ani, de suferinţe. Acest timp m-a făcut om. Am învăţat din aceşti douăzeci de ani, şi nu aş decupa nici unul din ei dacă ar mai trebui să trec pe acolo. Înţeleg că aceşti ani au fost îngăduiţi pentru că în vremurile acestea, după multă zdrobire, să fiu înălţat că o mărturie a existenţei şi a puterii lui Dumnezeu.

Reporter: Drumul vieţii te-a legat în final de Tronul Vieţii. Cum e să stai lângă Domnul? Cum e să te “hrănești” din Cuvântul Lui?

Adi Gliga:
Este cea mai înaltă poziţie pe care o poate avea un om, să stea lângă Domnul. Este o onoare pentru cine reuşeşte să ajungă lângă Domnul. Oamenii vorbesc despre El, eu vorbesc cu El. Oamenii ştiu despre El, eu Îl ştiu pe El. Asta e diferenţă. Faptul că am ajuns lângă El, se datorează Scripturilor. Cuvântul lui Dumnezeu, sau Biblia descoperă dorinţele lui Dumnezeu, descoperă ceea ce trebuie să fim pentru a stă lângă Domnul. Biblia arată ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi. Cine citeşte şi împlineşte ce este scris în Scripturi, va stă lângă Domnul nu numai aici pe pământ ci şi în Împărăţia Cerurilor.

Care este frumuseţea din spatele greului în primii 20 de ani din viaţă acestui tânăr, Adi Gliga? Este o viaţă radicală pentru Hristos, acum ! Viaţă lui pusă pe roată vieţii, s-a învârtit ameţitor, zdrobitor, uluitor. Însă acum, aşa cum spunea el, este înălţat că o mărturie a existenţei şi a puterii lui Dumnezeu.

Indiferent cine eşti şi ce condiţie materială ai, nu lasă nemulţumirea să îţi distrugă viaţă. Am văzut astăzi ce înseamnă cu adevărat să nu ai. Avem de dus o luptă spirituală, dincolo de realitatea vieţii. O inimă mulţumită este un izvor curăţ, cu o apa limpede ce răcoreşte întreagă viaţă, pe când o inimă nemulţumită aduce cu ea din izvorul ei, amărăciune, ură, resentimente, poftă, nimic curăţ, nimic bun.

Dacă eşti căzut sub povară nemulţumirii mai există speranţa. Această e Isus Hristos Cel care a renunţat la strălucirea Cerului pentru a se naşte într-o iesle şi a trăi simplu şi smerit şi de Dumnezeu iubit! Îl găseşti pe Isus şi totul despre El pe paginile Bibliei!

Interviu realizat de Nicoleta Pascu

Preluat cu permisiune de pe
www.roni.ro