Reeditarea romanului "Regasirea Evei", Mihaela Gheorghe

Anuntam cu bucurie reeditarea romanului “REGASIREA EVEI”, aparut la Editura Cetate Deva. Roman crestin psihologic-introspectiv, cartea propune cititorilor o poveste inspirata dintr-un fapt real, dedicata in special celor care sunt in cautarea identitatii lor de copii ai lui Dumnezeu. Eroii cartii reprezinta tot atatea prototipuri , cititorii putandu-se regasi intr-o situatie de viata sa alta prezentate in carte: abandon, insingurare, crize spirituale, violenta, cautarea frenetica a pacii interioare si eliberarea de sub trecutul abuziv si dureros. Silul folosit de autoare este unul aparent lejer, totusi, se pot citi printre randuri o varietate de stari si emotii.

Eva, eroina principala, parcurge un drum greu , labirintic pentru a se regasi pe sine insasi si pe Dumnezeu. Cred ca oricare din noi ne-am confruntat cu probleme de identitate sau cu suferinte pe care nu ni le-am putut explica. Cartea de fata aduce in prim-plan cautarile eroinei, care asemenea primei Eva care a pierdut drumul spre Paradis, incearca sa se reintoarca la Sursa, prin propriile eforturi dar constata ca drumul spre propria inima trece prin inima lui Dumnezeu.
Autoarea concluzioneaza astfel:”Aceasta carte este dedicata tuturor femeilor care sunt in cautarea lor de fiice ale Celui PreaInalt. Fie ca la sfarsitul calatoriei voastre, sa-L regasiti pe Mirele vostru Cresc si sa va redobanditi comoara demult pierduta-inima voastra de femeie”.

Paula Cionca, cea care s-a ocupat de tehnoredactarea acestei carti ( ca si de primele doua),si care a fost primul critic, sustine in urma lecturarii romanului:”Dumnezeu se foloseste in mod minunat de aceasta tanara scriitoare din diaspora, care se adreseaza cu atata sensibilitate si empatie femeilor de orice varsta , motivandu-le sa porneasca in cautarea propriilor inimi. Sa fim dar acele fecioare vrednice, in asteptarea Mirelui”.

Svetlana Sili, presedinta asociatiei “EL-sADAI” afirma:”Identitatea femeii este atat de mult atacata pentru ca nu se intelege prea bine care este rolul ei, scopul pentru care a fost creata diferita…pentru ca labirintul inimii femeii este atat de greu de strabatut…pentru ca in femeie, Dumnezeu a pus ceva deosebit:frumusete si putere”.
Romanul a fost apreciat foarte mult de tinerele fete dar si cititori de varsta matura, fiind citit chiar si de persoane necrestine care au fost atrase de firul narativ dar si de stilul lejer, usor de parcurs, povestea conducandu-i la intrebari despre existenta si Dumnezeu.

Autoarea MIHAELA GHEORGHE este sotie de pastor, fololog, consilier si scriitoare crestina. In prezent locuieste in diaspora, Roma, unde in 2004 a initiat si coordoneaza organizatia “Mesagera pentru Hristos”-Roma. Autoare a cartilor “IN UMBRA RUINELOR”(despre misiunea din comunitatea romana) si “CALATORIE IN TREI”(curs de consiliere familiala), MIHAELA GHEORGHE slujeste prin intermediul cuvantului scris, colaborand cu diverse publicatii crestine din tara si diaspora, unde organizeaza conferinte de studiu pentru femei.

Cartile se pot gasi la standul bisericii SF.Treime-Roma, la Editura Cetate Deva, la Radio Vocea Evangheliei Bucuresti. Pentru comenzi si info:messengers4christ2007@yahoo.it sau 393284177449

“Ma simt atat de singura…Vino la mine, Isuse, intra in inima mea…intra in toate locurile acelea in ruina si vindeca-le! Ma bazez pe Tine, Mantuitorul meu!Nu pot trece prin asta singura!”
Dezamagirea ca visul ei de iubire se dovedise a nu fi perfect, asa cum crezuse ea la inceput, ca Eduard era si el un om, ca toti ceilalti, supus imperfectiunilor, se abatu asupra ei ca un torent urias din care cu greu se putea supravietui.Linistea serii, racoarea si cerul plumburiu ce se pregatea de ploaie parca faceau ca senzatia aceea de singuratate sa fie mai acuta, mai dureroasa…Eva se simtea coplesita. Linistea dinaintea furtunii…Nu putuse scapa de sentimentul acesta, oricat il ignorase, oricat il alungase din mintea ei. Poate era un semnal de alarma din partea lui Dumnezeu. Iar acum, furtuna…imprevizibila, ca acele furtuni pe mare, cand corabia e prinsa intr-un vartej ce o roteste in loc, incercand sa o traga in vartejul de dedesubt. Asa se simtea Eva acum. Corabia vietii ei, putand comoara de mare pret-inima ei de femeie-se apropiase periculos de mult de stanci, purtata de valurile involburate, cenusii, aducatoare de moarte. Stand acolo, cu ochii inchisi, incercand sa supravietuiasca socului, luptand cu emotiile acelea prea puternice pentru ea, Eva nu mai avea alta optiune decat sa abandoneze. Sa abandoneze situatia in mana Domnului ei.
Asemenea primei Eva si ea se simtea exclusa din paradisul pe care-l crezuse durabil-iubirea ei cu Eduard. Dar acum, era dincolo de poarta promisiunilor. Sa se intoarca…cum era oare posibil? Ingeri cu spada inflacarata ii barau drumul. Trebuia sa supravietuiasca in tinutul secetos al asteptarilor neimplinite, al viselor spulberate. Era tot ce ii mai ramasese..
-“Edi, sopti ea, te iert!”
Se oglindi o clipa in ochii lui, incercans sa-l vada pe Eduard de altadata. Dar el nu mai era acolo. Plecase odata cu moartea tatalui sau, lasand in loc un Eduard inglodat in sentimente contradictorii, luptandu-se cu monstrul geloziei ce pusese stapanire pe el, preocupat de grija zilei de maine, insingurat si obosit.
Se ridicara sa plece. Eva, inca nesigura pe picioarele ei, avand acea stare de moleseala in tot corpul, se sprijinea de bratul lui. Chemara un taxi. Cand sa urce, Eva mai arunca p ultima privire impunatoarei biserici, ce se profila alungita in noapte, ajungand parca pana la cer. Parea a fi, mai degraba, un monument funerar. Eva avea senzatia ca pleaca de la funerariile propriilor vise, de care tocmai se despartise in seara aceea.”(fragment din roman)

Pentru Stiri Crestine.ro, Radu Gheorghe