Păziți-vă de sectele religioase!

Trăim într-o cultură postmoderna, o cultură în care se afirmă că nu este nici un fel de adevăr absolut. Postmodernismul acceptă toate religiile şi preţuieşte toate superstiţiile. Orice tip de spiritualitate este acceptată acum fără să se sugereze că un anumit punct de vedere ar putea fi greşit şi altul corect. Tendinţa este atâtea adevăruri, câţi indivizi sunt în lume.

Este clar că nu putem acceptă acest dialog. De altfel, este necesar să ne cunoaştem bine crezul şi să cunoaştem tendinţele actuale pentru a afirmă chiar şi în această cultură că există un Adevăr suprem, revelaţia lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi. Ce este în afară acestor scrieri constituie o deviere. Şi chiar dacă am fost adesea învinovăţiţi de elitism, snobism doctrinar, intoleranţă, îngâmfare, rămânem la adevărurile care sunt în această Carte. Doresc să prezint câteva din caracteristicile mişcărilor sectare, cu scopul de a le intelge mai bine şi de a le putea aborda mai eficient în lumina Adevărului.

I. Revelaţie nouă

Sectele se caracterizează prin ceea ce putem numi revelaţie, descoperire proaspătă din partea lui Dumnezeu. Aproape fiecare astfel de mişcare religioasă are părerile sale despre ceea ce înseamnă Scriptură alăturându-se de obicei şi o altă sursă autoritară (carte sfântă), folosită pentru interpretarea suplimentară sau chiar modificarea sensului mesajului biblic în scopul susţinerii crezului ei specific. Se consideră că această revelaţie este mai mult sau mai puţin accesibilă oamenilor. Este nevoie deci de revelaţii speciale primite prin aleşi, clar-văzători, prooroci, şamani, oameni cu vocaţie specială ce comunică obştei aceste mesaje şi învăţături.

Hinduşii au multe scrieri sfinte numite Vedas. Budiştii au scrierile sfinte numite Tripitaka (trei coşuri). Islamul are Coranul dictat de Mahomed. Sectele din creştinism adaugă Bibliei alte scrieri pentru a-şi justifica opinia specifică în opoziţie cu creştinismul biblic. Astfel, mormonii recunosc inspiraţia Bibliei, dar pretînd că sunt inspirate şi alte cărţi (Cartea lui Mormon, Perlă de Mare Preţ, Doctrina şi Legăminte). De altfel, mormonii au apărut odată cu viziunea tânărului de 14 ani în 1820, Joseph Schmidt, care are o viziune cerească ce se repetă în anul 1823, prilej cu care, un înger îi oferă nişte plăci din aur, în scriere egipteană. Le traduce şi apoi publică Cartea lui Mormon. După apariţia cărţii, îngerul a cerut să-i fie restituite plăcile din aur, astfel că până în prezent nimeni nu a mai putut să le vadă.

Scientismul afirmă că Biblia este inspirată, dar tot aşa de inspirată este şi cartea scrisă de Mary Baker Eddy. În privinţă înfiinţării sectei Scientologice prin 1866 lucrurile sunt la fel, complicate. La 45 de ani, Mary Baker Eddy susţine că a avut parte de o mare descoperire care a condus-o spre fondarerea acestei grupări, decoperind că în duhul ei că Dumnezeu este un suflet nemuritor. Astfel, tot ceea ce păcătuieşte suferă şi moare, formând sufletul muritor. Simţurile trupeşti nu sunt decât o amintire, o umbră. Ea publică în 1875 o carte despre această descoperire intitulând-o Ştiinţă şi sănătate cu o cheie spre Sfântă Scriptură, fiind una din cele mai mari păcăleli înghiţită de publicul avid după senzaţional. Ea spunea celor care îi urmau învăţătura că religia să trebuie privită că pe o revelaţie mult mai înaltă, mai clară, şi mai permanenţă decât oricare alta.

Islamul este o deviere tocmai din pricină revelaţiilor discutabile pe care le-a avut Mahomed. El îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în meditaţii solitare. A început să aibă multe viziuni tulburătoare. Odată i s-a părut că-l vede pe îngerul Gabriel care i-a dat următoarea poruncă: Spune în numele Domnului care a creat/ A creat omul din cheaguri de sânge/ Spune, văzând că Domnul este cel mai generos, El e cel care l-a învăţat pe om prin condei,/ L-a învăţat pe om care nu-L cunoştea. Astfel, Coranul, cartea lor de căpătâi este o relatare a revelaţiilor date lui Mahomed.

La fel, budismul, este o religie întemeiată pe iluminarea lui Siddarta Gautama. El după multe căutări s-a aşezat sub un copac pentru 40 de zile şi nopţi. EL a jurat că nu se va mişcă de acoolo decât după ce va descoperi ce va caută. În aceste zile , Mara (cel rău) a încercat să-l facă să renunţe. Apoi la sfârşitul acestor 40 de zile, el a experimentat Nirvana (starea finală). A simţit că a găsit mântuirea. De atunci el a fost numit Buda- cel iluminat.

Învăţăturile originare din Orient apăr din abundenţă. Ele proclamă în mod deschis diferite forme de ocultism, de psihism, spiritism, imoralitate sexuală. Dacă, de exemplu cineva doreşte cineva să se iniţieze în cunoaşterea supremă, nu are altă cale decât să urmeze învăţăturile unui guru, pentru că guru este singură persoană care îl poate conduce spre Dumnezeu.

Centrele Shri Chinmoy infiinţate de Shri Chinmoy, născut în India, au avut rădăcini în copilăria acestuia marcată de diverse experienţe mistice. A ajuns să cunoască cea mai înaltă stare spirituală: unirea cu Dumnezeu, inspiraţia, împlinirea.

Biserică unificării Universale -sectă lui Moon a apărut în Coreea de Nord. Moon, cel care a înfiinţat această sectă declară că în 1936, în ziua de Paşte, L-a văzut pe Isus Hristos care i-a cerut să-i îndeplinească misiunea încă neterminata. Lutzer, deasemenea, afirmă faptul că aceşti oamnei, aceşti oameni, aceşti prooroci sunt vânt. Ei vorbesc înşelătoriile inimii lor. Ei îi leagănă pe oameni în închipuiri zadarnice! Ei pretînd că au o cunoaştere pe care noi, ceilalţi nu o avem. Pretînd că primesc mesaje direct din partea lui Dumnezeu, nemijlocite. Astăzi, în cazuri extreme, ei vor ignoră şi Biblia în favoarea unor descoperiri proaspete.

Dr. William Evans rezumă astfel poziţia creştină asupra inspiraţiei Scripturii, asupra revalatiei Sale: Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, autorizaţi de infuzia de inspiraţie divină, au scris în ascultare de poruncă divină, ai au fost păziţi de orice eroare atât în revelarea adevărurilor necunoscute cât şi în revelarea adevărurilor necunoscutecat şi în relatarea celor deja familiare (2Petru 1:21). Nu este de mirare faptul că sunt atâtea devieri. Un lucru trebuie să fie reţinut, şi anume, faptul că cea mai îndrăgită înşelătorie a lui Satan este să pretindă că este Duhul Sfânt. Divavolul tânjeşte să devină o sursă paralelă de iluminare şi interpretare.

II. Învăţătura discutabilă

Dacă studiezi acest fenomen lucrurile sunt destul de evidente. În cadrul creştinismului erezii, învăţături discutabile şi înşelătoare stau la bază numeroaselor secte. Webster defineşte erezia că o opinie în opoziţie cu doctrina acceptată în mod curent şi care tinde să producă neînţelegeri şi diviziune. Creştinismul a avut întotdeauna inamicii săi, dar nici unul nu a fost mai periculos decât inamicul dinlăuntru. E vorba de cei care au păreri opuse faţă de adevărurile de bază care stau la temelia creştinismului.

Mormonii în învăţăturile lor au părerea că Dumnezeu Tatăl are un trup din care şi oase că şi omul, că Isus nu s-a născut de la Duhul Sfânt, ci direct de la Tatăl, deci nu prin Fecioară Măria. Se botează pentru morţi şi cred că nu este un păcat să ai mai multe neveste că dovadă a purităţii morale. Ei se împart în diferite grupări. O parte nu cred în Dumnezeu Creatorul. Altă crede în botezul pentru iertarea păcatelor. O altă grupare crede în atotputernicia în Tatăl şi Mamă Cerească (care nu este Măria), în Hristos a cărui divinitate o neagă. Cred că pot vizitaţi de îngeri prin revelaţie, acestea fiind modul de comunicare cu Sfântul Duh. Recunosc o serie de prooroci pe lângă Moise, Ilie, pe Valentinus, Sephir, Yetzira, şi lista continuă. I-am vizitat pe mormoni într-o duminică şi am ieşit cu dureri de cap, secătuit din clădirea care se Bucureşti. Oameni mai falşi ca acolo n-am întâlnit.

În cadrul Scientologiei găsim faputul că Sfântă Scriptură nu trebuie interpretată în mod verbal. Traducerea verbală face că Biblia să devină fără valoare. Neagă Sfântă Treime, iar Duhul Sfânt nu este decât ştiinţă divină. Despre Isus susţine că El nu a murit, întrucât nimeni nu moare, în fapt moartea nefiind o realitate. Martorii lui Iehova nu recunosc divinitatea lui Isus Hristos, pe care îl numesc Fiul cel mai mare al lui Dumnezeu. Contesta Sfântă Treime. Nu există decât un singur Dumnezeu adevărat, iar Isus şi Iehova nu sunt aceleaşi persoane.

Pentru antroposophie sau comunitatea creştină, Dumnezeu este o fiinţă spirituală, impersonală, iar neamul omenesc trebuie să treacă prin şapte trepte de dezvoltare fizică numite Miysten, deci doctina este dominată de concepţia reîncarnării. Comunitatea divină, o altă sectă are în vedere nişte mituri şi ritualuri vechi, precum şi nişte speculaţii omeneşti. Omul nu este mântuit prin operă definitivă de ispăşire realizată de Hristos, ci printr-o dezvoltare succesivă, prin silinţele sale personale.

În New Age, putem află un amestec de pseudo-ramuri ale ştiinţei, cu religii orientale şi occidentale, cărora li se aduga altele oculte. Această mişcare este un rezultat firesc al societăţii hiper-industrializate. Este o mişcare de re-paganizare. Mişcarea trebuia ţinută departe de ochiul publicului. Consideră că toate religiile lumii au adevăruri comune. Cred în premiza nebiblica potrivit căreia forţă primară din fiecare om este o forţă divină, sugerând că în fiecare om se află un Mântuitor. Mişcarea proclamă faptul că Omul l-a creat pe Dumnezeu, după chipul sau şi că atare omul poate intră oricând în spiritualitatea lui Dumnezeu. Potrivit unui sondaj efectuat de Mynarek printre new-ageri: 92% resping bisericile; 78% resping în acelaşi timp bisericile şi creştinismul; 2% recunosc bisericile şi creştinismul; 95% se consideră religioşi. Deasemenea, tipică multora dintre învăţăturile occidentale este doctrina despre Dumnezeu, potrivit căreia Dumnezeu se poate revela fiecărui individ, singură condiţie de a-L găsi constând în anihilarea individualităţii şi în cucerirea noastră prin autodisciplina.

În mare, cea mai mare problemă este cea legată de divinitatea lui Hristos. Fritz îl citează pe Smith în De fapt care este diferenţă, spunând:

Scoateţi adevărul despre înviere din Noul Testament şi toată structură să doctrinară se va prăbuşi iar nădejdea va dispare. Dacă nădejdea creştinului ar fi într-un Hristos mort, care a murit că martir pentru că a iritat a€œstatus-quo-ul” iudeu, atunci creştinul ar fi în aceaşi barcă cu mahomedanul, budistul şi cu discipolul lui Confucius. Mahomed este mort, Buda este mort, Confucius este mort. Biblia afirmă că Hristos este viu, şi deoarece El trăieşte veşnic, creştinul va trăi de asemenea veşnic.

III. Excesul de autoritate

Pavel, îi îndemnă clar pe cei din Corint, Voi suferiţi cu placerea€¦daca va robeşte cineva, dacă va mănâncă cineva, dacă pune mână pe voi, dacă va priveşte cineva de sus, dacă va bate cineva peste obraz. (2 Cor. 11:20) Această caracteristică a diverselor mişcărilor religioase de tot felul este foarte pregnantă. Această problemă se regăseşte că parte a naturii fondatorului sau fondatorilor. Se delimitează această autoritate în timpul vieţii lor sau se accentuează după moartea lor, constituindu-se într-un sistem dogmatic care cere o credinţa absolută în autoritatea supranaturală a celui care a primit descoperirea, revelaţia iniţială, şi a cărui scrieri şi declaraţii sunt pretinse a fi parte din această descoperire.

Astfel cei ce iniţiază astfel de mişcări îşi folosesc autoritatea pentru a-i exploata pe oameni şi a-i domină cu aroganţa, fără să le pese de comentarii şi acuzaţii. În anumite cazuri, asemenea indivizi ameninţă în diferite moduri pe cei ce doresc să părăsească grupul. Pretînd loialitate absolută, dedicare şi ascultare. Oamenii continuă să participe, deşi sunt plezniţi peste obraz, aşa cum menţiona Pavel. În fond, aceştia pretînd că sunt slujitorii lui Dumnezeu.

O astfel de sectă este sectă denumită Cele trei inimi sfinte. Viaţă în interiorul acestei grupări cuprinde de la slujbe, rugăciuni, posturi, până la autoizolari, în care papă Jean (Roger Melchior- întemeietorul sectei) vorbeşte direct cu Dumnezeu. Fiind reprezentantului lui Dumnezeu pe pamanat, conduce comunitatea şi da ordine fiecărui membru. El solicita adepţilor să dea sectei tot ceea ce au sau dobândesc în timpul vieţii. Utilizează metode de extorcare financiară a supuşilor, prin ordonanţe dumnezeieşti, împletite cu ameninţări eterne pentru cei neascultători. Acest caz este reprezentativ. Însă, atunci când se face o analiză a tuturor mişcărilor de acest fel, se observă cu stupoare că nu este singular. O sinteză publicată în 1985 în revistă Comentario sociologico arată că foarte multe secte, Arco Iris, Lumina din zori, Ananda margă, Agora, Hare Krisna, Biserică Scientologica, etc., au că sursă principală de venituri donaţiile credincioşilor. Asemenea donaţii înseamnă de multe ori constrângerea prin toate mijloacele, inclusiv fizice, a adepţilor. Câteodată şantajul se extine şi asupra familiei sau cunoscuţilor.

De altfel, atunci când se vorbeşte despre The Children of God, sau Copiii Domnului, sectă înfiinţată de David Moses Berg în California, putem constată acelaşi lucru. El se consideră drept profetul Moise renăscut. Viaţă sectanţilor în cadrul comunităţii este reglementată prin 14 reguli stricte, obligatorii tuturor membrilor. În interiorul congregaţiei domneşte principiul pauperităţii absolute, supunerea şi completă despărţire a adepţilor de membrii familiei, relaţii şi obligaţii anterioare. Acest profet Moise, îşi exercită deci această autoritate şi interesant este că sunt atâţia oameni amăgiţi. Deasemenea, o altă mişcare în care se poate vedea bine această caracteristică este Biserică Scientologica ŞEA- ORG, înfiinţată în cadrul Bisericii scientologice, fiind cunososcuta şi sub numele de Narconon. Această este asemenea unui stat poliţist în care nu există un loc pentru încrederea interumana şi unde totul depinde de controlul şi supravegherea comunităţii. În scopul menţinerii unei discipline totale, Ethics Oficers fac uz de pedepse şi de diverse metode pentru stimularea disciplinei în sectă. Bază vieţii o constituie un cod de onoare alcătuit din 12 reguli. Moisescu specifică faptul că:

„Disciplina severă, pe care liderii recentelor secte o impun membrilor acestora, se manifestă adeseori sub formă unui control rigid asupra fiecărui aspect al vieţii lor, astfel încât acestora să le rămână cât mai puţin timp pentru alte activităţi, străine de cele ale grupărilor respective. Este o manevră diavolească exercitată şi în alte domenii, unde libertatea de gândire, de interpretare, că şi independenţa în acţiune au fost total anihilate. Membrii sectei nu trebuie să gândească pentru ei înşişi şi nici să se lanseze în vre-o acţiune fără consimţământul superiorilor. Ei acceptă cenzurarea corespondenţei, un anume mod de a se îmbrăca (sectă Hare Krishna), supunându-se fără să crâcnească şi atunci când, în mod evident, superiorii lor nu au dreptate, ori când abuzează flagrant în exercitarea drepturilor.”

IV. Dogmatismul religios

Problemă intoleranţei, afirmă Walter Martin este strâns legată de un dogmatism instituţionalizat, şi acele sisteme care întruchipează această linie opun rezistentă în privinţă schimbării, gruparea fiind caracterizată de conformism, ambiguitate, şi extreme în crezurile lor. Când vorbim despre dogmatism, ne referim la nişte reguli rigide, dure, la lipsă de flexibilitate, limitări, etc. Sectele se limitează multă vreme la expunerea propriei variante dogmatice, de multe ori recunoscând, cel puţin la început dogmele bisericilor majoritare. Abaterea constă în evdentierea şi înţelegerea diferită a unor părţi din Scriptură, exploatând consecinţele practice ale noii interpretări.

Sectele se remarcă la început nu prin ideile lor, care se conturează cu timpul, ci prin originalitatea exteriorizării vieii religioase: o anumită vestimentaţie, practicarea unor simboluri şi incantaţii, un comportament ostentativ, excesul de puritate. În cadrul scientologiei,de exemplu învăţăturile sunt extrem de filozofice şi greu de înţeles. Serviciile religioase sunt orgnizate şi constau în conferite despre ştiinţă creştină şi interpretatea unor extrase din Biblie, precum şi din lucrarea de bază a mentorului, considerată drept manual unic. Discipolii lui Shri Chinmoy sunt în principiu vegetarieni, nu consuma alcoool sau tutun, şi practică abstinenţă în diferite moduri.

Membrii sectei Hare Krishna poartă întotdeauna o legătură sub formă de şiraguri alcătuită din 108 mărgele; pentru fiecare mărgea se face o incantaţie. Adepţii mişcării se odihnesc cel mult 6 ore pe noapte. În medie, îşi petrec aproape şase ore în incantaţii private-mahamantra Hare Krishna fiind repetată de cel puţin de 1728 de ori(108A—16) şi îşi mai petrec încă şase ore pe străzi cântând , cerşind, dansând şi vânzând literatură sectei. Doctrina cultului cere membrilor ei să poarte îmbrăcăminte distinctivă, de culoarea şofranului, precum să adopte un mod de viaţă ascetic.

Un caz celebru, este cazul sectei Christos din Montfavlet, numită şi Biserică creştină universală. Ei se consideră la adăpost de orice maladie. Aceştia nu admit să apeleze la serviciile medicale atât pentru ei cât şi pentru copiii lor, căci medicină ucide sufletul. Mulţi copii au murit datorită faptului că nu acceptau asistentă medicală. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Martorii lui Iehova, care nu acceptă transfuzii de sânge şi alte lucruri de acest fel. În sectă Calea fericirii sau Ananda Margă, membrii se recunosc după ţinută de culoare orange, după port, după forme exterioare.Viaţă spirituală se desfăşoară după 16 reguli fixe care privesc comportamentul şi conduită adepţilor. De cele mai multe ori, aceste sisteme îndoctrinează discipolii să creadă că dacă cineva pune în discuţie credinţele lor, nu poate fi motivat de altceva decât de satan, ori prejudecăţi oarbe, ignoranţa.

V. Exclusivismul membralitatii

De obicei, cei care devin membri sunt oameni care merită acest lucru, respectând normele impuse de comunitate. Ei se autoidentifica prin gândire, practică şi chiar modul de adresare reciprocă. Aparţinătorii se consideră a fi o elită, superioară faţă de ceilalţi, în primul rând pentru că se află mai aproape de mântuire. Câteva exemple pot fi date.

Antroposophia sau comunitatea creştină dau o interpretare foarte complicată Evangheliei, neputând fi percepută de către oamenii de rând- săraci cu duhul. Aceştia au o tendinţa total exclusivista. Caracterul izoteric al mormonilor, îl constă în convingerea de transformare a creaturii umane în Hristos, prin invocarea Sf. Duh şi a profeţilor mormoni în Templele speciale, templa unde numai cei dinăuntru, cei iniţiaţi pot luă parte. De altfel, scientologia este îndemnată de faptul de a descoperi noi metode de vindecare divină. Scopul este de a-i converti pe toţi oamenii pentru a-i vindecă, a-i determină să nu facă politică- considerată nedemna, plină de păcate şi nedemna de idealurile lor, pur spirituale. Aceştia sunt complet închişi într-o lume ideală, complect utopică, o lume exclusiv pentru cei din comunitate. Potrivit Bisericii Unificării, sectă lui Moon, oamenii îşi câştiga mântuirea acceptând să devină membri ai familiei lui Moon (în cadrul acelor căsătorii simultane a mii de cupluri).

Martorii lui Iehova susţin că ei sunt singurii creştini care cunosc cel mai bine adevărurile Bibliei. Russel afirmă că, dacă cineva ar avea de ales, atunci ar fi mai bine, că în locul Bibliei a se citească srierile mele. Deasemenea în centrele Shri Chinmoy nu se acceptă un mare număr de discipoli ci numai pe aceia care sunt întradevăr făcuţi pentru învăţătura lui Chinmoy. Theosophia reprezintă o congregaţie gnostica, ce acordă întâietate cunoaşterii unor taine care ar putea fi relevante numai unor minţi luminate. Un amestec de mai multe religii, cu intenţia de unificare a mai multor confesiuni şi formarea uneia singure.

Bahaismul se consideră a fi religia cea mai potrivită timpului actual în timp ce celelalte religii s-au epuizat. Sunt exclusivişti iar neascultarea şi împotrivirea duc la excomunicare. Delimitarea de societate se produce nu numai prin idei dar şi prin vestimentaţie, saluturi specifice, izolare. Sunt puţine secte care admit o dublă religiozitate, pentru că cele mai multe au un caracter exclusivist. Intrarea în sectă presupune abjurarea, dezicerea, chiar insultarea credinţei anterioare. Comunităţile insistă asupra unei delimitări între membrii săi şi cei de afară Legat de această apare o caracteristică dominantă în în cadrul anumitor secte, izolarea de restul comunităţii.

VI. Izolarea comunităţii

În comunitatea gruparii The Children of God, viaţă se desfăşoară în interiorul congregaţiei, şi este reglementată de 14 reguli stricte. Acolo domneşte supunerea completă şi despărţirea adepţilor de membrii lor de familie, relaţii şi obligaţii anterioare. Sectele de obicei au încercat să se izoleze teritorial. Astfel, credincioşii Amish din America, refugiaţi din Europa cuprinsă de modernim, se îmbrăca şi astăzi că în ţinutele germane ale sfârşitului de ev mediu; nu folosesc electricitatea, automobilul, telefonul şi vorbesc între ei dialectul german al acelor timpuri.

Atunci când cineva doreşte să între în sectă Calea fericirii, sau Ananda Margă cum i se mai spune, acesta va primi un nume religios, altul decât cel folosit în familia să sau în societate. Ritmul cotidian al vieţii este planificat şi supravegheat în detaliu, prin respectarea regulilor, într-un proces de desocializare şi chiar spălare a creierului. Adepţii sunt integraţi ireversibil, nu mai pot fi aduşi în comunităţile obişnuite, iar câteodată efortul de a-i recupera eşuează într-o nebunie definitivă sau sinucidere.

Biserică Scientologica ŞEA- ORG este asemenea unui stat poliţist, în care nu există un loc pentru încrederea interumana şi unde totul depinde de controlul şi supravegherea comunităţii. În scopul menţinerii unei discipline totale, Ethics Oficers fac uz de pedepse şi de diverse metode pentru stimularea disciplinei în sectă.Bază vieţii o constituie un cod de onoare alcătuit din 12 reguli. Unele secte modifică radical viaţă spirituală a individului; îi este distrus sistemul anterior de valori, îi este modificat modul de gândire şi îi este formată o noua personalitate. Automatizarea gândirii, implantarea unor clişee de viaţă spirituală şi comportament sunt completate cu exagerarea sentimentrului de vinovăţie personală, dorinţă arzătoare după izbăvire, frică patologică de pedeapsă divină.

Una din sectele cele mai mediatizate la un moment dat, din pricină grozăviei faptelor de care se face vinovată este sectă denumită Tempul poporului, fondată de Jim Jones. Membrii au emigrat din Statele Unite în Guiana, unde au înfiinţat primul sat sectant Jonestown. În 1978, deputatul de California împreună cu alţi 25 de diplomaţi s-au deplasat în Jonestown pt o investigaţie în legătură cu nişte tineri americani care împotrivă voinţei lor erau ţinuţi cu forţă în această colonie. În 29 noiembrie acesta împreună cu alte patru persoane au fost împuşcaţi înainte de a părăsi Jonestown-ul. A urmat apoi cel mai odios act de suicid în masă pe criterii confesionale, cunocut vreodată în istorie. 912 membri ai sectei şi-au pus capăt zilelor la indemul fanatic al lui Jim Jones. Dintre cei morţi nu toţi s-au sinucis, unii fiind ucişi cu sânge rece.

Biserică unificării Universale, sau sectă lui Moon.este caracterizată de o disciplină riguroasă, o viaţă plină de privaţiuni în cadrul unei colectivităţi închise. În general, noul adept într-o sectă oarecare, este verificat dacă are suficientă dăruire, capacitatea de a păstra secretul, de a desfăşura o activitate clandestină, dacă rezistă la constrângeri fizice şi morale, etc. Se verifică faptul dacă pot începe o viaţă de privaţiuni, de muncă istovitoare sau vagabondaj şi dacă se pot martiriza pentru noii părinţi spirituali şi pentru mântuirea omenirii.

VII. Perversiunile, abuzurile sexuale

Perversiunile, abuzurile sexuale în cadrul sectelor este foarte răspândit. Se altfel astăzi, în societatea noastră lucrul acesta atrage. Un caz clar de pe la noi este MIŞA (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut). În această sectă orgiile, desfrâul fizic este asociat cu exaltarea spirituală.

Numeroase sunt sectele de acest fel. Astfel, femeile ce fac parte din sectă Children of God,- Copii lui Dumnezeu a€“ sunt trimise să facă prostituţie flinty fishing, după ce sunt instruite în centre speciale despre modul de acostare, comportamentul în raporturile cu partenerul, ţinută vestimentara. Această este şi o metodă de racolare a noilor adepţi. Tinerele feţe întreţin relaţii intime, după care aceştia sunt obligaţi să devină membri. În România această sectă aproape necunoscută începe să ia amploare. În Familia dragostei, cum mai este numită, se acordă atenţie mare dragostei fapt ce a contribuit mult la proliferarea gruparii, în special prin atragerea tineretului. Noi credem în Isus şi te iubim cu adevărat, spun ei, adresându-se celor din afară, folosind această tehnică a bombardării cu dragoste. S-a ajuns şi la libertinaj sexual, pentru a demonstra grandoarea dragostei lui Dumnezeu care este în ei. Ei afirmă că Dumnezeu ne-a învăţat că trebuie să fim gata a muri pentru alţii. Desigur, noi ar trebui să fim gata să le oferim chiar senzualitatea că formă a dragostei.

În cadrul sectei Cele trei inimi sfinte papă Jean, Roger Melchior, întemeietorul sectei vorbea direct cu Dumnezeu. Acesta conducea comunitatea şi dădea ordine fiecărui membru. Deşi căsătorit, el nu mai trăia cu soţia să. Pentru a i se acceptă concubinajul, el pretindea că a primit de la Dumnezeu un mesaj care îi recomanda unirea sfântă. În acelaşi timp întreţinea relaţii cu alte adepte ale sectei. Multiplele relaţii de acest fel aprobate sub masca această de profet.

Discuţia despre Biserică Satanei la acest capitol este revelatorie. Pe lângă faptul că morală satanista constă în obligaţia de a încalcă cele zece porunci biblice şi a înfăptui cele şapte păcate de moarte, stabilite de biserică creştină, acesta se călăuzeşte după cela mai întunecate principii, şi anume, propovăduirea violenţei instinctuale, a bestialităţii, a intoleranţei. Ritualul în cadrul întâlnirilor este dominat de magie, sex, pornografie, droguri. Sectă lui Moon se face vinovată şi ea de asemnea practici. Chiar Moon a fost arestat decateva ori pentru astfel de lucruri. Potrivit unor data publicate de New York Times, coreenii care l-au cunoscut pe Moon au declarat că motivul arestării lui de către comunişti a fost faptul că a tulburat ordinea socială mai ales prin practici sociale imorale. A două oară a fost arestat pentru adulter şi bigamie, iar în 1955 pentru practicarea de ritualuri sexuale în biserică.

Ocultismul, reprezintă conform lui Christian Moisescu, o manifestare a urii împotrivă lui Dumnezeu, deoarece denotă nesupunere făţişa; Nu fără noimă vrăjitoria şi imoralitatea sunt menţionate atât de des împreună, atât în viaţă de zi cu zi, cât şi pe paginilie Scripturii. Ceea ce farmecă în practicile oculte este faptul că acestea dau frâu liber instinctului profund religios existent în fiecare om, însă fără să stimuleze dragostea, sfinţenia sau altruismul. În acest caz practică ocultă este pseudoreligie- pe drept cuvânt idolatrie- deoarece esenţa ei rezidă în denaturarea adevărului, marele falsificator fiind chiar satan.

Discutând despre ocultism, vrăjitorie, Margaret Petersen este citată de Lutzer, atunci când această afirmă faptul că Departe de a provocă ataşamentul omenesc faţă de consumerism, sex, violentă şi urmărirea împlinirii individuale, vrăjitoria nu este altceva decât încă un mod de a obţine ceea ce vrea cineva , şi de a obţine pe loc. Anton LaVey, fondatorul bisericii lui Satan, a spus: Această este o religie foarte egoistă. Noi credem în lăcomie, în egoism, în toate gândurile pline de poftă care îl motivează pe om, pentru că acestea sunt sentimentele fireşti ale oamenilor.

Încerc prin acest mesaj sărac să avertizez pe toţi cei tentaţi de diferite experienţe spirituale, pe cei ce cred că alipirea de un astfel de grup va rezolvă problemele din viaţă lor. Mai degrabă, uitaţi-va spre Hristos! Faceţi din El singură dumneavoastră nădejde şi autoritate. El va va îndruma. Apropriaţi-va de Dumnezeu. Citiţi Biblia. Acesta ne luminează în privinţă Adevărului Divin. În convorbirea cu iudeii care crezuseră în El, Domnul Isus a spus cuvintele care răsuna peste veacuri:

“… veti cunoaşte Adevărul şi Adevărul va va face liberi”. (Ioan 8:32)

Răspunzând la o remarcă făcută de Pilat, când acesta L-a interogat, Domnul Isus i-a spus:
“€œEu pentru această M-am născut şi am venit în lume, că să mărturisesc despre Adevăr. Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu”. (Ioan 13:37)

Sursa: www. mariuszarnescu.wordpress.com