Triburile salbatice din Andaman si Nicobar – Marian si Luiza – India

O poveste trista care vorbeste despre dragostea lui Dumnezeu.
In timp ce mergeam cu barca impreuna cu cativa prieteni din Andaman, unul dintre ei s-a indreptat spre mine si mi-a aratat ceva, intr-o directie aflata nu foarte departe de noi. „Acolo este insula unde locuieste unul dintre triburile salbatice din zona”, spuse el.Am privit cu indignare si curiozitate, macar ca era greu de observat chiar si insula cu pricina. Stiam ca este interzisa de catre autoritati, orice forma de contact cu aceste triburi. Se nasc astfel multe semne de intrebare in inima mea. Din aproape zece mii de bastinasi aflati acum o suta de ani in insulele Andaman, impartiti in mai multe triburi, astazi, se pare ca ar mai trai doar 900 dintre ei. In majoritatea cazurilor vina este data pe cei civilizati, in special pe englezi, care au incercat sa intre in contact cu ei si, spun autoritatile, tribalii nu au imunitate la bolile specifice noua celor civilizati.

In partea de sud a insulelor Andaman, caci este vorba de un numar de cateva sute de insule mai mari sau mai mici ca dimensiune, exista insulele Nicobar (la aproape 300 de km). Ei bine, nu stiu cum ar fi valabila explicatia de mai sus, cand in Nicobar, unde triburile respective sunt civilizate si au imbratisat credinta in Adevar, numarul lor a crescut si este de 20.000 de locuitori.

Pentru mine toata aceasta protectie, nascuta cu intentie buna din punctul de vedere uman, este incarcata in substanta cu alte intentii. Un reprezentant al guvernului Indian spunea: „Noi ne vom asigura sa aiba hrana, vom crea securitate pentru mediul in care se gasesc, si vom continua sa ii incurajam sa traiasca modul lor de viata traditional. Nu se pune problema sa ii expunem niciunei culturi sau credinte externe.”

Cu alte cuvinte, de dragul lor, vrem sa ii tinem ca la gradina zoologica; ne asiguram ca au mancare si ca nu poate nimeni sa ajunga la ei. Si pentru ca afirmatia mea sa fie si mai intemeiata cu privire la gradina zoologica, ei bine, exista o sosea ce leaga Port Blair de o alta locatie si care trece printr-o zona unde traieste unul dintre triburi. Stai in autobuzul in care se gasesc mai multi reprezentanti ai armatei/politiei si te uiti printre gratiile geamului la „speciile” bipede, caci nu ii poti numi oameni creati de acelasi Stapan, cand te uiti la ei din perspectiva autoritatilor.

Neoficial si impotriva legii, va puteti imagina ca tot au luat contact cu noi cei „civilizati”. Imi spunea prietenul meu ca sunt unii dintre ei care rup cateva cuvinte in hindi, ca fumeaza si cer bani, macar ca nu au ce face cu ei si, interesant, stiau cat sa ceara ca suma, de obicei 100 de rupii. Este un risc real sa ajungi la ei, si in general cei cu care mai au contact sunt pescarii care merg cu barcile de pescuit si care sunt oameni din zona.

Dar, ca sa ii cunoasteti si mai bine, este vorba despre cinci triburi, ce locuiesc in lantul de insule Andaman si Nicobar: Maretii Andamani, Ongesii, Jarwasii, Sentinelesii Shompenii, Nicobarii – dintre acestia, cei care nu au avut din cate se cunoaste nici o legatura cu civilizatia, sunt Sentinelesii.

Nicobarii, cel mai mare trib civilizat si care are o populatie de douazeci de mii de locuitori, sunt in mare parte crestini, insa crestini formali. „Numarul crestinilor este insa in scadere, iar cei care sunt crestini, sunt doar cu numele.” – imi spunea fiul unuia dintre oamenii cei mai influenti in biserica crestina de acolo.

Revenind insa la celelalte triburi pentru care a murit Cristos, ma intreb ce se naste in noi cand primim astfel de informatii? Este dorinta de a sti mai multe despre ei, este o problema interesanta, sau o mahnire a sufletului pentru ca acesti oameni si generatiile dinaintea lor, nu stiu sa il glorifice pe Rege. Cand te gandesti ca astazi sunt oameni salbatici, pare incredibil! Si totusi ei exista printre noi. Ce putem face noi pentru ei?

Imi amintesc ca cineva mi-a spus ca ar fi fost un crestin care, cu riscul vietii, mergea neoficial sa le vorbeasca despre Creator. Insa invatarea limbii unui astfel de trib si alte detalii cu privire la ei, raman o imensa provocare. Putem insa de astazi sa ii aducem inaintea Lui pe ei cei care au doar o lege scrisa in inima lor, dar nu cunosc harul divin.

Sa mijlocim ca ei sa poata lua contact cu oameni ai lui Dumnezeu si, mai mult decat atat, sa poata fi gasite solutii pentru evanghelizarea lor. Sa cerem, de asemenea, lui Dumnezeu sa ridice lucratori pentru aceste triburi.

Imi amintesc o situatie in care Dumnezeu si-a manifestat dragostea fata de ei intr-un mod divin. Cand a fost tsunami, si au murit peste 150.000 de oameni unde aceste ape au facut ravagii, ceva neobisnuit s-a intamplat cu aceste triburi.

Exceptand tribul nicobarilor, toate triburile acestea mici au mers in interiorul insulelor cu putin timp inainte de catastrofa. Si astazi oamenii se gandesc de unde au stiut ei ce va urma? Pentru noi se investesc sume impresionante in tehnologie, insa ei, iubiti de Tatal din cer, au putut simti si vedea ce vezi „cand te uiti cu bagare de seama, la lucrurile facute de El” si anume ca va urma ceva grav si trebuie sa mearga in interiorul junglei. Si asta nu doar un trib, ci cinci triburi din insule total diferite. Fie ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa ii iubim si noi cu dragostea Lui si chemarea sa stam in spartura pentru ei.

Paharpur – nevoie de rugaciune urgenta – Daniel scria recent ca in Paharpur lucrurile au luat o intorsatura brusca. In precedentul articol scriam despre lucrarile de evanghelizare care au avut loc acolo si despre dorinta localnicilor de a avea o biserica locala. Nu cunosc detalii cu privire la situatie insa va redau cuvintele scrise de Daniel:

„Cu cateva saptamani in urma a fost o intalnire cu toti satenii, intrucat cativa dintre ei se opuneau intalnirilor de rugaciune. Decizia finala a fost ca oricine vrea sa mearga la intalniri si sa Il urmeze pe Domnul, sa o faca.

Unii insa au negat si au facut un grup si au inceput sa ii abuzeze pe cei care vin la intalniri. Satul este intr-o mare tensiune si noii credinciosi traiesc in frica pentru ca sunt amenintati in fiecare zi. De fiecare data se striga la ei sa il lase pe Domnul Isus si sa mearga pe calea lor veche.

Datorita acestei situatii, multi dintre ei nu mai vin la intalniri. Doar trei familii au mai ramas constante. Unii dintre ei sunt primii care s-au convertit si in cea de-a treia familie a avut loc o vindecare si ei au ramas statornici pana acum. Cu cateva zile in urma s-au strans si au planificat sa ii bata pe noii credinciosi, insa seful satului a iesit in fata si a strigat la ei zicandu-le: „Cine vrea bataie sa vina la mine mai intai.” Cativa dintre ei chiar au fugit spre el ca sa il loveasca, insa au intervenit doi dintre baietii lui si l-au scapat.

Tensiunea este inca foarte mare. Eu sunt inca in sat si postesc si ma rog pentru incetarea acestor lucruri si caut voia Domnului. Va rog sa mijlociti pentru aceste trei familii si pentru ceilalti care au venit, ca Dumnezeu sa ii intareasca in credinta si sa implineasca voia Lui prin aceste situatii.

Tot in acest timp, ca familie, trecem printr-o perioada mai grea datorita unor neintelegeri. Rugati-va ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune si sa ne ajute sa umblam in voia Lui. Va rog rugati-va pentru noi.” – Daniel si familia

Despre noi – Intr-o luna dorim sa ne reintoarcem acasa, in India. Am fost binecuvantati in toata aceasta perioada. Am fost binecuvantati cu Irina si apoi am fost binecuvantati cu dumneavoastra, cei pe care ii iubim mult. Multumim din suflet ca nu ne-ati abandonat pe drum nici in urcusuri, nici in coborasuri si asta pentru ca in spate sta Tatal intregii creatii care ne-a destinat sa fim impreuna in lucrarea Lui.

Nu incerc sa fiu mai spiritual decat sunt, dar cine dintre cei care suntem implicati, nu putem vedea cum ne-a pus Dumnezeu in inima dorinte noi si pasiune pentru locuri la care ani in urma nici nu ne gandeam, iar astazi vorbim despre ele ca si cum ne-ar apartine?

Cand insa te lasi atins de Dumnezeu, ti se deschid ochii si Il cunosti pe El si chiar daca se face nevazut, efectul este ca: incepe sa arda inima in tine cand iti vorbeste si iti deschide Scripturile. Fie ca acest sentiment coplesitor sa devina viata noastra intreaga!

Multumiri – Coplesiti de unitatea in duh a multora dintre voi si de sustinerea cu inima a lucrarii, in numele intregii echipe, multumim lui Dumnezeu pentru voi. Fie ca Dumnezeu sa va raspunda rugaciunilor personale, sa va binecuvanteze familiile si relatia cu El. El sa isi manifeste bunatatea in continuare fata de fiecare si sa cautam sa implinim voia Lui mai presus de orice alta oferta care apare in calatoria zilnica. Iti dorim sa fii persoana care a intentionat Dumnezeu sa fii!

Coechipierii vostri si slujitorii Lui,

Marian, Luiza si Emma

Sursa: Lucratori-romani.ro