Călătorie misionară în Republica Moldova

Pe 2 iulie a.c.  a fost lansată a doua ediţie a concursului de fotografie cu tematică biblică „Biblia prin obiectiv“. Premiul special al acestei ediţii a fost  o călătorie misionară în Republica Moldova, alături de o echipa de misionari. Premiul a fost oferit de Asociaţia Mentorendienst Braşov.

Viorel Pop câştigător al acestui premiu s-a născut la 3 august 1984 în Bistrita, actual a terminat scoala la Cluj. Colaboreză cu TPM Medias din anul 2005.  A facut un curs de misiune 321 Start şi a participat la mai multe misiuni, în Rast (Sudul Olteniei), Republica Moldova, Turcia, India. Este implicat în mai multe proiecte de comunicare (web design, postere, brosuri) şi administrator al site-urilor Ştiri Creştine şi Bistriţa Evanghelică. Se implică voluntar la organizarea conferintelor ProMesia şi a festivalului ProMisiune.
În viitor doreşte să facă Şcoala Internationala de Ucenicie şi să plece  misionar în China sau o alta cultură estica.

Este pasionat de fotografie, mass-media – în special cea creştină.

Responsabilitatea lui Viorel  a fost să realizeze un fotoreportaj al călătoriei. Iată ce ne-a scris:

Călătorie misionară în Republica Moldova

Republica Moldova cuprinde actualmente două treimi din fosta Basarabie rusească, şi Transnistria, un teritoriu în stânga Nistrului, parte a Podoliei istoriceMoldova este o tara europeana cu o bogata istorie, o tara populata, preponderent, de moldoveni (romani), cat si de multe minoritati nationale: ucraineni, bulgari, gagauzi, rusi, evrei, nemti, cehi etc. In acelasi timp, aici s-au pastrat multe traditii multiseculare. Neobisnuit poate parea faptul ca mozaicul polietnic al acestui teritoriu nu s-a sters din traditiile populare, ba din contra le-a imbogatit cu noi calitati, dandu-le un nou colorit si formand un original conglomerat de obiceiuri, ritualuri, folclor etc. omniprezente in satele Moldovei.

Însă oricât  de pestriţă ar fi populaţia de aici, cea mai importantă calitate a ei este ospitalitatea. În Moldova fiecare oaspete este primit cu o deosebită caldură.

Punctul final al călătoriei noastre a fost Satul Rumeaţev este situat undeva la aproximativ 35 km NE de Cahul.

Un raport mai amplu al călătoriei puteţi citi în articolul “In loc de alt subiect…”.

Deci să prezentăm echipa: Siegfried, Ioachim, Marius şi în spatele camerei Viorel. Prima pauză de masă în drum spre Moldova.

Cu cât ne apropiam mai tare de Rep. Moldova aveam impresia că facem o călătorie în timp, cu vreo 15-20 de ani în trecut.

Întrebând pe un cioban despre locul unde trebuia să ajungem, un sat care nu era trecut pe hartă.

Rumeanteva (cred că aşa se traduce în româneşte) – un sat rusesc, aflat la o altitudine de aprox. 200 de metri, e cel de-al doilea punct ca şi altitudine din ţară.

Descoperind frumuseţiile şi bogăţia ţării.

În vizită la vie, ceea ce s-a împărţit oamenilor din fostul colhoz(colectiv);

Aproape la fiecare casă era un adevărat parc de animale: gâşte, găini, raţe, porci, vaci, câini, iepuri, oi capre, cai, măgăruşi, etc. ceea ce reprezentau sursa de hrana, oamenii din sat fiind foarte harnici.

Mijlocele de locomoţie cele mai des întâlnite. Am întâlnit foarte des maşini vechi ruseşti care pentru noi erau aproape de epocă.

De obicei un tractor aparţinea la 5-7 familii, şi fiecare se folosea de el în funcţie de înţelegere.

Despre lucrarea care am făcut-o acolo:

Duminica la sărbătoare secerişului în Cahul (sărbătoarea roadelor)

Biserica din Cahul

Corul bisericii din Cahul

Fraţii lucrători mulţumind pentru roade. Pâinea se face de obicei acasă, oamenii nu o cumpără de la magazin.

Masă oferită de biserica tuturor participanţilor la sărbătoare.

Oaspeţii mai importanţi au fost duşi în altă cameră şi seviţi 🙂

Ne-a amuzat anunţul conferinţei care urmează la Rumeanteva, pentru că tema conferinţei era “Biserica” şi pe anunţ apărea altă temă. Pe orice anunţ afişat era pusă ştampila bisericii.

Marţi 14 octombrie a avut loc oîintâlnire cu persoanele cu dezabilităţi fizice, din zona Cahul, întâlnire la care au participat în jur de 20 de persoane. M-a uimit slujirea unor fraţi cu dezabilitati fizice, cu este cazul lui Dima (liderul lor) un om dedicat în slujba pe care o face cu persoanele acestea. De-asemenea fraţi orbi care erau plini cântau la diferite instrumente plini de bucurie că pot să îl slăvească pe Domnul.

Revenind la satul nostru, Rumeanteva, biserica baptistă era locul unde se mai facea câte ceva “cultural” în sat, asa ziceau oamenii. “Dacă baptistii nu fac nimic, nu se face nimic”.

În vizită la şcoală. Cam aşa arăta o clasa, cu vreo 6-7 elevi.

De vorbă cu directorul scolii, omul care ne-a făcut să înţelegem mai bine cum stau lucrurile în Republica Moldova.

Biblioteca satului cu câteva rafturi de cărţi.

Printre cărţi erau şi reviste creştine, primite gratis, de prin anii ‘90.

În vizită la o soră bolnavă de cancer.

Pregătirea pentru conferinţă care urma să ţina 4 zile. Am mers pe la oameni şi am imprumutat mese.

S-a tăiat un porc pentru a avea cum să facă mâncare la oamenii care urmau să vină la conferinţă.

În livadă sa cumpărăm mere.

Au fost 4 zile de conferinţă, un timp binecuvântat, în care cei care au venit au avut multe de învăţat.

Natasa şi Jessy – ei au ţinut mai multe lecţii la seminar, alături de Marius, Ioachim, Siegfried ţi Misha.

Misha – unul din profesorii de la seminar

Alexei, pastorul bisericii din Rumeanteva

George, un frate orb care canta la mai multe instrumente.

Invitând oamenii la sărbătoarea secerisului.

Oamenii care au răspuns invitaţiei.

Tinerii bisericii.

…copii cântând o cântare.

Masa care a urmat după….

…la biserica a luat parte şi primarul satului(sau comunei de care aparţinea satul)

Împreună cu familia minunată care ne-a găzduit (familia pastorului).

… Câteva impresii:

Era pentru a doua oară când vizitez Republica Moldova. Lucrurile au început să se schimbe puţin, în sensul ca mulţi tinerii au plecat, la lucru, în Moscova, în UE sau SUA. Dar pentru a primi o viză de UE au nevoie în jur de 4000 de euro. Un frate m-a întrebat într-o zi de cîţi bani are nevoie un român pentru a merge la lucru în străinătate. I-am spus: cam 100 de euro de drum. El a exprimat atunci: “Vouă ce vă pasă!”. Am stat si m-am gandit mai bine la ce a zis. Am şi uitat ca acum câţiva ani şi în România era aproape la fel. Dar şi mai dureros, îmi spunea fratele, e ca pleacă de obicei din familie numai soţul, sau numai soţia, şi în majoritatea cazurilor familiile se despart(un procent de 90%)

Iesind într-o seară până afară în stradă, am început să conversez cu nişte tineri. Unul din ei m-a chemat să îmi arate ceva. În depărtare se vedeau nişte lumini. “Acolo e România!” mi-a spus. “Înainte de anii ‘90 la noi erau lumini pe stradă şi l-a voi nu erau.” Era pentru a doua oară când mi s-au spus aceste cuvinte triste.

Sunt foarte multe probleme cu care se confruntă această ţară. Mă gândeam să mă rog pentru ecomonia acestei ţari, ca Domnul sa îi ajute sa se dezvolte. Dar m-am gândit la situatia acestui sat. Tinerii nu au locuri de distracţie, aşa că mai vin pe la biserică când au timp. Oamenii la fel, dacă vor ceva mai deosebit numai la biserică pot găsi, aşa că mă rog ca Domnul să lucreze în biserică, şi cei care vin la biserică să înteleagă Cuvântul Său.

Sunt de apreciat şi lucrurile bune, oamenii sunt harnici şi vor să facă ceva, aşa că trebuie încurajaţi. Majoritatea lucrează din greu să îţi întreţina familia, dar o fac cu bucurie. Sunt deschişi spre a auzi Evanghelia, şi este nevoie de mai mulţi lucrători pentru a vesti Cuvântul şi pentru ai uceniciza, pentru că majoritatea bisericilor nu au o “biserică mamă”, care să aibă grijă de ei.

Am învaţat multe în acestă săptămână, în special în zilele de conferinţă, în care am înteles mai bine unele aspecte legate de biserica lui Hristos. A fost un timp de care aveam nevoie, şi am venit încărcat cu noi resurse de a continua lupta.

Multumesc Domnului pentru acest timp, şi în mod special celor care au făcut să fie posibilă acestă misiune: Dan Surducan, Marius Chiciudean, Siegfried Scharer şi Joachim Pomrehn.

Viorel Pop, Cluj Napoca.

5 noiembrie 2005