Aproximativ 174 de localităţi din Moldova şi Maramureş au fost răvăşite de furia unor viituri cum se întâlnesc o dată la un secol. Prăpăd. Sub acest cuvânt ar putea fi rezumate efectele revărsărilor de ape din nordul ţării, cel puţin dacă ţinem cont de concluziile primului bilanţ oficial al situaţiei din cele şapte judeţe afectate: Suceava, Iaşi, Botoşani, Neamţ, Satu- Mare, Maramureş şi Sălaj. „Lista neagră“ începe cu cel puţin cinci morţi, aproape 13.000 de persoane evacuate şi alte câteva sute izolate în cele 174 de localităţi răvăşite de furia apelor.
Peste aceste cifre seci, stă însă şocul statisticilor: experţii spun că marile râuri din nord cunosc asemenea debite doar o dată la un secol sau chiar mai rar. Iar în ceea ce priveşte râul Suceava, evenimentul e şi mai rar, o asemenea revărsare fiind aşteptată doar o dată la 500 de ani.
Însă dincolo de bilanţuri şi statistici, care ne mai îndeamnă la comentarii, se întinde o mare de durere, a oamenilor care şi-au văzut agoniseala de-o viaţă înecată pe loc sau, mai rău, pe cei dragi smulşi de lângă ei de torentele dezlănţuite. Reporterii EVZ, prezenţi în zonele afectate, au fost martorii unor scene de un tragism care depăşeşte orice închipuire.
POTOPUL BIBLIC DIN SUCEAVA
„L-am găsit pe tata plutind“
Cu gândul la Potopul biblic, bă- trânii din localităţile sucevene Horodnicu de Sus şi Ţibeni se gândesc că păcatele lor au provocat inunda- ţiile care le-au adus nenorocirea.
„Maică, semnele erau peste tot, ştiam că va veni prăpădul. Câinii au urlat toată noaptea, iar animalele din ogradă făceau gălăgie. Credeam că pământul se va cutremura, însă apele s-au răzvrătit împotriva noastră. Asta este porunca Domnului, care a vrut să ne spele păcatele“, îşi pune mâinile în cap Domnica Amariei, considerată de localnicii din Horodnicu înţeleapta satului.
Sâmbătă, în doar o oră, Horodnicu de Jos a căzut pradă furiei râului Topliţa, apa ajungând la jumă tate de metru şi intrând în locuinţ e. Zeci de localnici, printre care copii şi femei gravide, au ră- mas izolaţi. „Vedeai bieţii oameni cum stau pe acoperiş de frica viiturii. Pompierii nu au putut ajunge imediat la ei cu şalupele pentru că apele erau mult prea învolburate. Au adus aici şi motopompe, dar ce erau să facă dacă apa era cât vedeai cu ochii“, rememorează un poliţist trimis să întrerupă circulaţia către localitate.
„Am urcat şi animalele în pod şi am început să ne rugăm“
Şi la Ţibeni oamenii sunt disperaţi, uzi din cap până în picioare, flămânzi. De vineri stau în podurile caselor şi privesc fără speranţă spre norii negrii de deasupra lor. Vineri, în ziua în care puhoaiele le-au înghiţ it satul, au dus tot ce au putut în pod. Animale, mobilă, aparatură electrocasnică. Mărturisirile lor sunt terifiante.
„Eu şi copiii am dormit la o soră de-a mea, în capul celălalt de sat. Soţul a rămas acasă, aici, şi a dormit pe o placă în baie… A rămas să păzească, că am înţeles că la alte case s-a furat. Avem aproape două zile de când nu dormim. Bine că am reuşit să salvăm copiii. Ei sunt cea mai mare avere a noastră. Îi mulţumim lui Dumnezeu că suntem în viaţă şi îl rugăm să ne lase măcar cu atâta“, mărturiseşte Doina Voiasciuc.
În dimineaţa în care puhoaiele au inundat Ţibeniul, în podul casei familiei Bălan se rugau la unison peste 20 de suflete, dintre care 15 erau copii. „Am urcat şi animalele în pod şi am început să ne rugăm“, povesteşte Aurelia Bălan. Pentru că nu aveau de mâncare, iar copiii erau flămânzi, femeia şi-a riscat viaţa şi a plecat prin apă adâncă de aproape un metru şi jumătate.
„Am mers prin apă şi m-am dus până la magazinul din sat… am vrut să iau pâine, dar nu era, şi am luat un salam… tot în pod dormim… Suntem disperaţi“, îi dau lacrimile Aureliei Bălan.
Familia Domşa a plecat de acasă, sâmbătă seară, după ce autorităţile au dat alerta de evacuare. Era anunţată o viitură puternică pe râul Suceava, iar zeci de gospodării se aflau în cale. De teamă să nu-şi piardă chiar toată agoniseala, Petru Domşa, soţia şi copiii au luat toate animalele din grajd şi au urcat pe un deal.
Până spre miezul nopţii au stat cu toţii în jurul unui foc. La un moment dat, Petru Domşa a dispărut, iar pentru că nu mai dădea niciun semn, fiii săi au început să-l caute. „Am luat lanterne şi am căutat peste tot. Ne-au ajutat şi oamenii din sat, am strigat după el, dar nimic. Abia când s-a luminat de zi ne-a spus cineva că l-a văzut mergând pe lângă o căpiţă de fân. Am mers în acea direcţie şi l-am găsit pe tata plutind pe apă“, îşi spune durerea Ilie Domşa, unul dintre băieţii bătrânului.
„Am rupt-o la fugă şi nu m-am mai uitat în spate“
„Imaginaţi-vă un coşmar, în care vă vedeţi în casă cu copiii, iar la un moment dat, un val de mii de metri cubi de apă vă rupe fără milă zidurile casei şi ia pe sus agoniseala de-o viaţă. Eu mă pregăteam să le dau fetelor să mănânce. Fata cea mare era în curte şi am auzit-o cum striga: «Mami, vine apa!». Din deal a venit prăpădu’ şi a măturat tot ce i-a stat în cale. Am luat copiii, am rupt-o la fugă şi nu m-am mai uitat în spate“, ne-a relatat şi Doina Arinei, din satul Ţibeni, coşmarul prin care a trecut.
Familia Arinei trebuie să o ia de la zero. Tot ce a mai rămas din curtea lor sunt nămolul, zidurile casei prăbuşite şi câteva boabe de grâu din recolta acestui an.
„Ne-au mai rămas două din cele 25 de găini, porcul s-a înecat, toţi sacii de grâu s-au dus odată cu apa. De casă, ce să mai spun… e la pă- mânt. Am rămas fără nimic. Fata cea mică, Nicoleta, din toamnă, trece în clasa a V-a. Plânge întruna că nu mai are cărţi şi caiete. Mi se rupe sufletul“, spune femeia. În zonă plouă în continuare, cotele râului Suceava, care traversează şi satul Ţibeni, nu scad, astfel că apa scoasă din casele oamenilor este la loc până a doua zi. (Mihaela Stănciucu, Sergiu Rusu)
Citeste stirea intreaga pe www.evz.ro

PUTNA. Ruperea podului a lăsat sute de familii izolate de lume


Pascani


Un comentariu
Este vorba despre managementul defectuos, –criminal ar fi termenul potrivit–, al versanţilor pe care îl face Ucraina. Nici un oficial roman nu spune nimic, cred că nicio persoană oficială nu analizează serios problema.